Pimen de la Cernica

Pimen, născut la București în 1762, a fost ieroschimonah și duhovnicul obștii Cernica, părintele duhovnicesc al Sfântului Calinic de la Cernica. A adormit la 29 august 1831. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A intrat în viața monahală în 1784, ucenic al starețului Gheorghe, a fost tuns după trei ani și puțin mai târziu a fost hirotonit diacon și preot. A rămas lângă starețul Gheorghe douăzeci și doi de ani, de la el învățând liniștea, blândețea, smerenia, grija pentru casa Domnului, slujirea cu frică și cutremur, meșteșugul spovedaniei și rugăciunea lui Iisus. Cernica l-⁠a păstrat ca pe cel dintâi ucenic al lui Gheorghe, om cu viață înaltă, spun mărturiile ucenicilor.

În 1807, când Calinic a venit la Cernica, starețul Timotei i l-⁠a încredințat ca pe un odor de preț. Pimen l-⁠a povățuit până în 1812, când a plecat la Sfântul Munte împreună cu ucenicul său Damaschin, unde a trăit șase ani în liniște, într-⁠un loc pustiu, în priveghere și rugăciune. În 1818 arhimandritul Dorotei, starețul Cernicăi, l-⁠a chemat înapoi, iar el a rămas duhovnicul obștii până la sfârșit. Patericul mai spune că părinții din Cernica nu s-⁠au înțeles să-⁠l aibă stareț, pentru că el voia o chinovie ca la Athos, aspră pentru ei, și au ales stareț pe ucenicul lui, Calinic.

Retras în insula mică a Cernicăi, s-⁠a nevoit mulți ani în tăcere și rugăciune. Ascultarea pusă de Calinic a fost aceea de a spovedi și mângâia oamenii, iar la el veneau călugări și mireni, să se mărturisească și să ceară cuvânt. Era călugăr de liniște și rugăciune, nelipsit de la biserică și de la ascultare; în timpul liber cioplea cruci și le dădea fraților. Cu mâinile lucra, iar cu mintea zicea rugăciunea lui Iisus. Se zicea despre el că era înțelept și iscusit la cuvânt, iar Calinic, în vremuri de primejdie sau de nedumerire, venea la el și nu ieșea din cuvântul lui. Prin rugăciune, cuvânt și pildă l-⁠a călăuzit atât de bine, încât în puțini ani ucenicul l-⁠a întrecut.

Patericul povestește că în iulie 1829 Sfântul Calinic a avut o vedenie înfricoșătoare și a alergat la Pimen, care i-⁠a spus că și lui i se arătase de trei ori, în aceeași noapte, aceeași vedenie: starețul Gheorghe însoțit de doi bărbați, pe care îi asemănă cu Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe, i-⁠a cerut să-⁠i spună lui Calinic să zidească o biserică în insulă, în numele Sfântului Gheorghe, ca monahii să nu fie amestecați cu mirenii.

A murit la 29 august 1831 și a fost îngropat lângă biserica veche a Sfântului Gheorghe din insula mică.