Plutarh, Serin, Heraclid, Heron, Rhais, Potamiena și Marcela

Sfinții Mucenici Plutarh, Serin, Heraclid, Heron, Rhais, Potamiena și Marcela au pătimit la Alexandria, în jurul anului 202, în persecuția lui Septimiu Sever; mai mulți dintre ei erau ucenici ai lui Origen.

Persecuția a început în 202, cu un an înainte ca Origen să fie pus învățător al școlii catehetice. Potrivit lui Eusebiu, mulți dintre ucenicii lui s-⁠au arătat gata de mucenicie. Primul a fost Plutarh, fratele lui Heraclas, care avea să ajungă episcop al Alexandriei; amândoi se convertiseră ascultând lecțiile lui Origen. Origen l-⁠a vizitat în temniță și l-⁠a însoțit până la locul execuției, unde a scăpat el însuși ca prin minune de mânia prietenilor păgâni ai lui Plutarh. Serin a fost ars de viu; Heraclid, încă catehumen, și Heron, botezat de curând, au fost decapitați; un alt Serin a fost decapitat după multe chinuri. Rhais, o fată încă nebotezată, a fost arsă, fiind, cum spunea Origen, botezată prin foc.

Cea mai cunoscută a fost Potamiena, o tânără roabă de o rară frumusețe, crescută în credință de mama ei, Marcela. Stăpânul ei păgân a vrut să o necinstească, iar, neputând să o înduplece, a dat-⁠o prefectului Aquila. Prefectul a chinuit-⁠o și a amenințat-⁠o cu un cazan de smoală clocotită. Potamiena a cerut să nu fie dezbrăcată, ci coborâtă în cazan îmbrăcată, treptat, ca să vadă cu câtă răbdare îi întărește Hristos pe cei ce se încred în El. Ostașul Basilid, care o ducea la moarte, s-⁠a purtat cu blândețe cu ea și a ținut departe mulțimea care o batjocorea; ea i-⁠a făgăduit că după moarte va cere lui Dumnezeu mântuirea lui. Mama sa, Marcela, a fost arsă în aceeași vreme. Se povestește că Potamiena s-⁠a arătat lui Basilid și că el, după aceea, a mărturisit că este creștin și a fost decapitat.

Pomenirea lor se ține la 28 iunie, în calendarul occidental. Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite, cinstiți fără canonizare sinodală.