Policarp al II-⁠lea al Bizanțului

Sfântul Policarp al II-⁠lea a fost episcop al Bizanțului, cetatea care avea să devină Constantinopol, între anii 141 și 144, în vremea împăratului Antoninus Pius. A urmat în scaun episcopului Felix, iar după el a păstorit Atenodor.

Păstorirea

Listele vechi spun că a ținut scaunul șaptesprezece ani, însă istoricul bisericesc Nichifor Calist Xanthopulos, ale cărui date istoricii le socotesc mai sigure, vorbește în Istoria sa bisericească de numai trei ani, între 141 și 144. Alte liste îl mută lângă Atenodor sau îl trec cu vederea.

Contemporanii l-⁠au păstrat în amintire ca pe un om aspru și stăruitor în apărarea credinței primilor apostoli. S-⁠a împotrivit ereziilor vremii și a încercat să ușureze foamea care a lovit Bizanțul spre sfârșitul slujirii sale.

După moarte

După tradiție, trupul său a fost așezat, ca și ale celor dinaintea lui, într-⁠un sicriu de marmură în biserica din Argiropolis. Istoricul Wolfram Brandes arată într-⁠un studiu din 2015 că lista amănunțită a celor dintâi episcopi ai Bizanțului, până la Mitrofan, este o alcătuire târzie, făcută în sprijinul obârșiei apostolice a scaunului Constantinopolului și în lupta lui cu Roma pentru autoritate apostolică. De aceea despre viața lui nu se pot spune mai multe cu siguranță.