Policrat

Sfântul Policrat a fost episcop al Efesului la sfârșitul secolului al II-⁠lea (înflorind în jurul anilor 130-196), cunoscut din scrisoarea către papa Victor în disputa despre data Paștilor.

Eusebiu a păstrat esențialul scrisorii. Din ea se știe că provenea dintr-⁠o familie în centrul comunității creștine din Efes: șapte rude ale lui fuseseră episcopi ai Bisericii din Efes, iar el era al optulea. Spunea că are șaizeci și cinci de ani în slujba Domnului, deci s-⁠a născut probabil în jurul anului 130. Papa Victor (în jur de 189-199) a vrut să impună întregii creștinătăți obiceiul apusean de a prăznui Învierea duminica; sinoade s-⁠au adunat în multe locuri din Răsărit și au respins chemarea lui. Policrat a fost însărcinat de Victor să adune episcopii din Asia Mică, iar aceștia l-⁠au însărcinat să răspundă în numele lor.

Policrat a adunat un sinod la Efes, care a hotărât ca obiceiul din Asia să fie ținut: sărbătorirea Paștilor în ziua a patrusprezecea a lunii, indiferent de ziua săptămânii (quartodecimanismul). În scrisoare s-⁠a sprijinit pe autoritatea Apostolilor Filip și Ioan și a Sfântului Policarp al Smirnei, a lui Traseas din Eumenia, a lui Sagaris, Papirius și Melito. Victor a fost înclinat să excomunice Bisericile Asiei, dar mai mulți episcopi, între care Irineu, l-⁠au sfătuit să nu o facă, și Victor a păstrat în cele din urmă pacea. Obiceiul quartodeciman s-⁠a stins treptat.