Procopie Dendrinos

Procopie Dendrinos a fost schiarhimandrit grec, egumen al mănăstirii Sfântul Pantelimon din Athos, învățat teolog și mare râvnitor al Ortodoxiei. A adormit la 11 august 1848. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

După relatarea părintelui Mina (Budanov), era grec din Odesa, în registrul mănăstirii numit Papandopulo. Cu atâta învățătură ar fi putut urca peste treapta de arhimandrit, dar a refuzat slava. A scris cărți: Întrebări și răspunsuri despre credința ortodoxă (Constantinopol, 1835), un Ghid al Sfintei Scripturi (Egina, 1831) și Învățătura creștină, sau Catehismul sfânt (Atena, 1841); în arhiva mănăstirii se păstrează și lucrări nepublicate.

În 1839 a fost unul dintre inițiatorii celei de-⁠a doua și definitive invitații adresate rușilor; a condus delegația trimisă la ieroschimonahul Pavel, și succesul său a făcut ca rușii să se întoarcă pentru totdeauna. La primirea lor a rostit o cuvântare entuziastă în greacă, cu multe expresii slavone, și a plâns cu ei: nu mai este o oaspete Sfântul Mitrofan, a spus, ci a venit să rămână; Maica mănăstire se bucură că fiii ei risipiți se întorc după mai bine de o sută douăzeci de ani de rătăcire. A trecut la Domnul fără zgomot în timpul utreniei, după ce a spus ecfonisul „Dumnezeule, miluiește-⁠ne și ne binecuvântează".