Procopie

Procopie din Schitul Sfânta Ana Mică, cu numele de mir Constantin Hagiladas, s-⁠a născut la 5 martie 1911 la Rapsani, în Tesalia. A venit în Sfântul Munte fără să iasă niciodată de acolo până la adormire. În 1938 a ajuns în schitul Sfânta Ana, în 1939 a fost tuns monah cu numele Nestor, în coliba Sfântului Dimitrie, iar în 1943 a primit marea schimă, cu numele Procopie, în coliba Adormirii Maicii Domnului. Cea mai mare parte a vieții a petrecut-⁠o în pustia Sfintei Ana Mici, iar din 1958 în coliba Învierii Domnului a vestitului duhovnic papa Sava († 1908).

Voind să învețe muzica și neputând, din pricina vocii, fusese tulburat de gânduri; atunci i s-⁠a arătat un bătrân cu părul alb care s-⁠a oferit să-⁠l învețe dacă va arunca metania, iar el a înțeles îndată cine era și a spus «înapoia mea, Satano», și dracul a dispărut. Trăia smerit, liniștit și sărac, «ca neavând nimic și stăpânind toate». Nu a judecat pe nimeni în afară de sine. Evita convorbirile lungi cu mirenii. Când a ajuns la coliba Thomadelor și a văzut telefonul, nu știa ce este; nu avea vești de la fratele său de patruzeci de ani. A refuzat pensia ce i se cuvenea: «Nu aștept bani, nici statul nu-⁠mi datorează.» Părintele Filip al Thomadelor îl descrie ca psalt cu voce frumoasă, dar în ultimul deceniu nu mai cânta, pentru mai multă liniște.

A adormit întru Domnul la 25 ianuarie 1993. Coliba lui a rămas pustie, așteptând, spune părintele Filip, pe următorul nevoitor. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.