Procopie

Procopie din chiliile Careiei, ierodiacon, cu numele de mir Paradisis Gagas, fiul lui Gheorghe și al Mariei, s-⁠a născut în 1843 la Polygyros din Halkidiki. A absolvit școala urbană din orașul natal. În 1863 a venit la coliba Sfântului Nicolae Halkias a Cutlumușului, deasupra Karyes-⁠ului. După trei ani de încercare a fost tuns monah de bătrânul lui, Nichifor, de la care a învățat și muzica bizantină. A desăvârșit învățătura prin studiul neîntrerupt al operelor sfinților părinți și ale celor nevoitori. Zugrăvitul l-⁠a învățat de la colegul lui de chilie, monahul Anthimos, fost la Esfigmenu. Împreună cu ucenicii lui, monahii Anthimos și Neofit, avea un bun atelier de icoane. Au pictat cam patru mii de icoane, trimise mai ales în Rusia, de bună artă renascentistă. Era cunoscut și ca bun fotograf pentru vremea sa.

Ieromonahul Hristofor Docheiaritul scrie despre el: «Părintele Procopie nu este numai un artist desăvârșit, ci și un monah dintre cei mai virtuoși, căci nu a uneltit niciodată împotriva cuiva, nici nu a clevetit, nici nu a calomniat, nici nu a nedreptățit, ci i-⁠a iertat pe toți și s-⁠a rugat pentru toți, i-⁠a iubit sincer pe toți, ajutându-⁠i; un singur dor aprins avea, ca toți creștinii ortodocși să dobândească bunătățile viitoare și întreaga omenire să se întoarcă la creștinismul ortodox, precum și eliberarea Constantinopolului de către armata greacă. Pentru toate aceste virtuți era prețuit de toți athoniții, mai ales pentru liniștea lui, blândețe, pace, înfrânarea limbii și a pântecelui, bunătate și sinceritate.» A fost monah studios, serios, virtuos, harnic, bun psalt, zugrav și fotograf, iubitor de țară, de Dumnezeu, de frați, de copii și de oameni. A sprijinit școlile din Polygyros și a crescut un nepot orfan. A adormit în 1932. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.