Proterie de la Trestieni

Proterie a fost schimonah la Schitul Trestieni, din Buzău, de neam ucrainean, mort după 1750. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Era din Ucraina, din ținutul Poltavei, din orașul Reșetilovka, și în lume fusese argintar. A lăsat lumea și a venit în Moldova pe la 1720, apoi s-⁠a făcut sihastru la Schitul Trestieni, urmându-⁠l pe Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, care îi era povățuitor și părinte duhovnicesc. A devenit monah iscusit și a trăit în liniște între părinții schitului. Făcea cu mâna linguri frumoase și le dăruia cu dragoste monahilor străini, pe care îi odihnea și îi ospăta.

Patericul amintește mila lui față de toate făpturile. Hrănea păsările cerului la vreme potrivită, iar acestea, învățate cu obiceiul, se adunau în fiecare zi în mulțime, așteptând. Când venea vremea, deschidea fereastra chiliei și păsările intrau fără frică, mergeau prin chilie adunând ce li se dădea, iar el prindea câte una și o mângâia, apoi o elibera. Când pleca la biserică, păsările se așezau pe mâinile și umerii lui sau zburau în jurul lui cântând, apoi, când intra în biserică, se așezau pe acoperiș și îl așteptau, iar la ieșire îl însoțeau până la chilie.

Ajuns la măsura desăvârșirii în Hristos și împodobit cu multe fapte bune, și-⁠a dat sufletul cu pace după anul 1750 și a fost numărat între cuvioșii părinți.