Rafail Caligraful de la Hurezi

Rafail a fost monah și caligraf la Mănăstirea Hurezi în secolul al XVIII-⁠lea, fiul preotului Dumitru din Stăncești, Prahova, numit Radu la botez. A copiat peste treizeci de ani manuscrise patristice și liturgice și a adormit către sfârșitul secolului. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

A învățat din copilărie frica de Dumnezeu. Rămas orfan, a fost călăuzit de Hristos în obștea de la Hurezi la numai zece ani, iar Patericul spune că era iubit de egumen și de toți părinții pentru curăția vieții, fiind străin, ascultător și cel mai tânăr dintre frați. Egumenul Dionisie l-⁠a dat celor mai buni dascăli, de la care în scurt timp a învățat greaca, slavona și scrierea frumoasă. La paisprezece ani copia deja cu îndemânare cărți de învățătură duhovnicească și scria pe ele de obicei că au fost copiate de mult păcătosul Radu Copilul, fiul popii Dumitru din Stăncești, în Mănăstirea Hurezi.

La 2 aprilie 1754, în sâmbăta Paștilor, a fost tuns monah cu numele Rafail. A rămas toată viața simplu monah la Hurezi, cu o singură ascultare: cântarea la strană și copierea scrierilor Sfinților Părinți. Peste treizeci de ani a copiat zeci de cărți patristice și de slujbă pentru mănăstiri și biserici; din ele se păstrează astăzi cincisprezece manuscrise. Un an a trăit și în obștea Cuviosului Paisie la Dragomirna, cum singur scrie. S-⁠a întors la mănăstirea lui, a continuat ascultarea încă douăzeci de ani și s-⁠a mutat la Domnul spre sfârșitul secolului al XVIII-⁠lea.