Roman Braga

Arhimandritul Roman Braga a fost un monah și preot basarabean, mărturisitor în temnițele comuniste, și a adormit în 2015. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

S-⁠a născut la 2 aprilie 1922 la Condrița, în Basarabia, ultimul din șapte copii, crescut de o mamă evlavioasă aproape de mănăstirea Condrița. La doisprezece ani a fost trimis la Mănăstirea Căldărușani, apoi la seminarul monahal de la Cernica; acolo a legat prietenii pe viață cu marii duhovnici ai României de mai târziu, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Benedict Ghiuș, Grigore Babuș și Gratian Radu. A absolvit Institutul Teologic din București în 1947 cu magna cum laude.

În 1948 a fost arestat; a stat un an în anchete, la Jilava, apoi în izolare la Pitești, unde s-⁠au făcut experimentele de reeducare. În 1951 a fost trimis la muncă în Delta Dunării și eliberat condiționat în 1953. A fost tuns monah în 1954 și hirotonit diacon la Iași, unde a slujit până în 1959, sub supravegherea Securității. În 1959 a fost arestat din nou, învinuit că ar fi făcut parte din mișcarea Rugul Aprins, și condamnat la optsprezece ani de muncă silnică; a stat în lagărele din Deltă până la amnistia din 1964, când a fost hirotonit preot la Oradea. A fost paroh într-⁠un sat din nord, unde a organizat un cor de o sută de copii.

În 1968 regimul l-⁠a socotit element nedorit, iar Patriarhia l-⁠a trimis în Brazilia, la São Paulo. În 1972 a fost invitat în Statele Unite de arhiepiscopul Valerian; a tradus muzică bisericească românească în engleză și a slujit în parohii. Din 1983 până în 1988 a fost duhovnic al Mănăstirii Schimbarea la Față din Pennsylvania, apoi s-⁠a retras la Mănăstirea Adormirea din Michigan, unde a rămas până la sfârșit. În 2015 a primit Ordinul Sfântul Romanos pentru contribuția la muzica liturgică. A adormit la 28 aprilie 2015.