Roman Mihailovici cel Bătrân

Cneazul Roman Mihailovici cel Bătrân (născut în jurul lui 1218, mort după 1288) a fost cneaz de Briansk și, după unele izvoare, de Cernigov, din neamul Olgovicilor. A stăpânit în vremea jugului mongol, a respins o năvălire lituaniană, a luptat alături de rudele lui din Galiția și Volânia și, după o povestire mai târzie, a întemeiat mănăstirea Svensk, într-⁠o recunoștință pentru vindecarea de orbire prin icoana Maicii Domnului de la Peșteri. Originea lui este nesigură, iar sursele de care se dispune nu cuprind amănunte despre cinstirea lui ca drept credincios.

Originea

După tradiție este socotit al doilea fiu al lui Mihail Vsevolodovici, cneaz de Cernigov și Kiev, cinstit ca mucenic, și al Elenei (sau Mariei) Romanovna, fiica lui Roman Mstislavici al Galiției. Mama lui l-⁠ar fi hotărât pe soț să-⁠i dea fiului al doilea numele tatălui ei. În jurul anului 1243, fratele mai mare, Rostislav Mihailovici, a fost dezmoștenit de tatăl lor, pentru că a hotărât să rămână în Ungaria. Cronicile cunosc doar pe Rostislav și amintesc pe Roman fără patronimic. Singurul izvor care îi dă patronimicul Mihailovici este povestirea despre întemeierea mănăstirii Svensk din 1288, dar aceasta a fost alcătuită după 1567, iar patronimicul poate fi împrumutat din genealogiile cneazilor din Verhovia din secolul al XVI-⁠lea.

Cercetătorii au dat mai multe păreri. Dacă Roman ar fi fiul lui Mihail și al Elenei Romanovna, el nu și-⁠ar fi putut mărita fiica Olga după Vladimir Vasilkovici al Volîniei, care i-⁠ar fi fost văr. Unii istorici îl socotesc totuși olgovici, dar nu fiul lui Mihail de Cernigov, sau fiul lui Mihail dintr-⁠o altă căsătorie. R. A. Bespalov propune patronimicul Dimitrievici, după o însemnare a mănăstirii Sfântului Duh din Reazan despre Dimitrie de Cernigov și fiul lui, Roman. S. N. Kelembet îl crede fiul cel mai mare al lui Mihail cel Sfânt, născut dintr-⁠o primă căsătorie necunoscută. Altă ipoteză se sprijină pe însemnarea din pomelnicul mănăstirii din Reazan, despre Mihail și fiii săi Roman și Constantin. Aceste dispute arată cât de puțin sigure sunt datele despre neamul lui.

Domnia

În anul 1246 tatăl lui, Mihail, a fost ucis de tătari. Partea lui Roman a fost Brianskul, care controla căile de apă de la Cernigov spre Smolensk și munții Viatici. Cronica din Liubeci îl numește cneaz al Cernigovului. Când hanul Batu a poruncit ca doar cneazii care i s-⁠au supus să primească act de încuviințare a strângerii de dări (yarlîk), Roman l-⁠a primit, după moartea tatălui. Cronicile nu spun aceasta, dar o dă de înțeles Giovanni da Pian del Carpine în „Istoria mongolilor”: după ce a plecat din țara cumanilor, a întâlnit pe Roman, cneazul rușilor, cu suita lui, care mergea la tătari. Carpine îl întâlnise în mai 1247 și, după Karamzin și Ekzemplarski, era Roman de Briansk.

După moartea lui Andrei Vsevolodovici, Cernigovul a fost cucerit de lituanieni, în 1263, iar Roman a recâștigat scaunul cernigovian. Cronica îl numește cneaz de Briansk și istoricii socotesc că, după invazia mongolă, centrul politic al principatului Cernigov-⁠Seversk s-⁠a mutat de la Cernigov la Briansk. În primul an de domnie s-⁠a opus oștilor lituaniene trimise de cneazul Mindaugas pe malul stâng al Niprului și a învins, fiind rănit în luptă. În 1264 și-⁠a măritat fiica Olga cu cneazul Vladimir Vasilkovici al Volîniei și i-⁠a ajutat să respingă atacul lituanienilor. În 1274-1275 a luat parte, împreună cu fiul său Oleg, la campania oștilor ruso-⁠tătare organizată de hanul Mengu-⁠Timur împotriva Lituaniei, la cererea cneazului Lev Danilovici al Galiției. În 1285 a făcut o campanie nereușită asupra Smolenskului, a ars suburbia, dar nu a putut lua orașul. După izvoare, stăpânirile lui erau în zona de înrâurire a ulusului lui Nogai, cu care a ținut împotriva Lituaniei, Ungariei și Poloniei, în înțelegere cu Romanovicii din Galiția și Volînia, și s-⁠a certat cu cneazii din Smolensk, susținători ai Sarai.

Mănăstirea Svensk

În povestirea târzie despre începutul mănăstirii Svensk se spune că în 1288 cneazul Roman Mihailovici cel Bătrân a orbit deodată, dar s-⁠a vindecat prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Peșteri și, în amintirea acestei întâmplări, a întemeiat pe Desna, în fața râului Svena, o mănăstire a Adormirii. „Roman de Briansk” apare și în legenda despre cucerirea Kievului de către Ghedimin, în anii 1320, alcătuită la începutul secolului al XVI-⁠lea de cărturari belarusi și lituanieni.

Familia

Soția lui se numea Anna, de origine necunoscută. Au avut cel puțin șase copii cunoscuți din cronici. Mihail Romanovici, amintit în 1264, cneaz de Briansk (?), din care se socoteau coborâtori cneazii Osovițki, și Oleg Romanovici (în jur de 1245-1307 sau după 1288), cneaz de Briansk și Cernigov, care s-⁠a tuns monah cu numele Vasile. După o versiune, Alexandru ar fi tatăl cneazului Mihail Alexandrovici al Cernigovului. Fiicele sunt trei, amintite în Letopisețul Ipatie în 1264, între care Olga Romanovna, soția lui Vladimir Vasilkovici al Volîniei. După o povestire, în jefuirea lui Mihail Vsevolodovici în Silezia de către germani, în 1241, a pierit o nepoată a lui, poate fiica lui Roman. Una dintre fiice s-⁠a măritat, probabil, cu Gleb Rostislavici al Smolenskului sau cu fiul său Alexandru, ceea ce le-⁠a dat cneazilor din Smolensk dreptul să pretindă scaunul Brianskului după tunderea monahală a lui Oleg Romanovici.