Salman

Sfântul Salman (Salmanus) a fost un pustnic și misionar din cercul pustnicului breton Iodoc și a trăit în secolul al VII-⁠lea. Potrivit legendei, era un comandant militar de neam nobil, originar din Asturia de azi. Hotărând să părăsească viața ostășească, a vrut să meargă în pelerinaj la Roma ca însoțitor al Sfântului Iodoc. La Dobach, azi cartier al localității Würselen, s-⁠a hotărât să rămână ca pustnic și să-⁠i aducă pe oameni la creștinism.

Încă din vremea lui, oamenii căutau la el ajutor, mai ales prin rugăciunea sa pentru boli de piept, de plămâni și de tuse; el însuși a murit de o boală de tuse. Mai târziu s-⁠a ridicat o capelă, ajunsă loc de pelerinaj, mai ales datorită exploatărilor miniere din zonă și bolilor legate de ele. Capela Sfântului Salman a fost închisă în 1802 și dărâmată în 1818. O parte din moaște (relicvarul capului) a ajuns la 27 aprilie 1805 în parohia nou înființată de la Weiden, alta la Würselen. În vălmășagul de la sfârșitul celui de-⁠al Doilea Război Mondial capul a fost furat. Pe locul capelei, în 1902 s-⁠a ridicat o cruce, „Crucea lui Salman”, care există și azi și este monument ocrotit. Până la mijlocul secolului al XX-⁠lea, în prima duminică din mai se citea pentru el o slujbă solemnă. În artă este înfățișat adesea cu coroana lăsată jos, amintind de obârșia lui nobilă. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, în tradiția locală.