Sansala

Sansala (Sansalas) a fost un preot got din secolul al IV-⁠lea, care a slujit creștinilor din Dacia Carpatică și este amintit în actul martiric al Sfântului Mucenic Sava Gotul. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Potrivit Patericului, s-⁠a născut probabil în ținutul Buzăului, din părinți goți aduși la creștinism de misionari capadocieni. Din tinerețe a primit darul preoției și a ajuns păstor al unui sat de pe valea râului Buzău, numit în vechime Mousaios. A adus la credință mulți păgâni, mai ales goți. Cel mai apropiat ucenic al său era Sava, tânărul care îl ajuta la slujbe, cântând psalmi.

Râvna și curajul lui sunt povestite în Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica din Capadocia, scrisă ca să însoțească moaștele Sfântului Sava, trimise acolo prin anii 373-374, la cererea Sfântului Vasile cel Mare. În persecuția regelui got Athanaric din 372, preotul și cântărețul lui au fost prinși și chinuiți pentru Hristos. Sansala a fost eliberat, iar Sava a fost înecat în râul Buzău, la 12 aprilie 372.

Preotul a luat moaștele ucenicului său și, cu sfatul prezbiterilor din Dacia, le-⁠a trimis pe ascuns episcopului Ascholius, la sud de Dunăre, de unde au ajuns în Capadocia. Patericul spune că a mai slujit Biserica mulți ani, aducând la credință și alți daco-⁠romani și goți, și că s-⁠a mutat la Domnul spre sfârșitul secolului al IV-⁠lea.