Sava de la Rusicon

Sava de la Rusicon a fost schiarhimandrit grec, egumen al mănăstirii Sfântul Pantelimon din Athos, socotit ctitor și ziditor al noii mănăstiri de pe malul mării. A adormit la 14 aprilie 1821, în ziua Paștilor, la 103 ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Până în anii 1770, mănăstirea rusă se afla pe înălțime, în actualul Rusicon Vechi. Din pricina reformelor lui Petru cel Mare și a războaielor ruso-⁠turcești, numărul rușilor a scăzut, iar în a doua jumătate a secolului al XVIII-⁠lea mănăstirea era locuită aproape numai de greci. Rămasă fără legături cu Rusia, a ajuns în sărăcie, iar frații au coborât spre mare, lângă port. În 1803 Protatul a cerut patriarhului Calinic să desființeze mănăstirea sau să o facă de obște (chinovie) și a arătat un nevoitor din schit, bătrânul Sava, care ar putea să o ridice. Sava a primit, după ce patriarhul l-⁠a amenințat cu judecata lui Dumnezeu, mai ales fiindcă i s-⁠a făgăduit ajutor pentru refacerea chinoviei ruse. Ca egumen a mutat mănăstirea acolo unde se află astăzi și a început lucrări fără precedent: au fost zidite catholiconul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon (sfințit în 1815), biserica Adormirii Maicii Domnului (1818), trapeza și corpurile de chilii.

Urmașii îl numesc cu temei înnoitor și ziditor al mănăstirii, iar în ziua pomenirii ctitorului se aduc la masă, după obiceiul mănăstirilor răsăritene, plăcinte cu miere (talanites).