Sava Esfigmenitul

Sfântul Cuvios Sava Esfigmenitul a venit la Athos la paisprezece ani, lăsând părinții și patria, Filipiada, și a intrat în Mănăstirea Esfigmenu. Motivul plecării a fost Viața Sfântului Ioan Colibașul, care i-⁠a aprins în inimă dragostea lui Hristos. A fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai părintelui Tihon și a avut rugăciunea neîncetată, ajungând la o mare stare duhovnicească. S-⁠a nevoit cu râvnă din tinerețe până la bătrânețe, gândindu-⁠se mereu la ceilalți și căutând să-⁠i liniștească.

Din pricina nevoințelor îndelungate a avut probleme de sănătate, dar își sărbătorea durerile cu răbdare, amintindu-⁠și de martiri, și mulțumea lui Dumnezeu. Întrebat cum merge sănătatea, răspundea: „Slavă lui Dumnezeu, foarte bine. Eu nu sufăr nimic în comparație cu sfinții mucenici.” Părinții l-⁠au dus la Atena, la o clinică, și el a ascultat, dar a suferit mai mult din cauza zgomotului lumii decât din boală și a cerut să fie dus înapoi. Au poposit temporar la mănăstirea de maici Hrisovalantu, unde într-⁠o seară s-⁠a răspândit în mănăstire o mireasmă de nespus; l-⁠au găsit în chilie, adormit în Domnul. L-⁠au adus apoi la metania lui, în Sfântul Munte. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.