Sava Lappas

Gheronda Sava Lappas a fost un monah nevoitor din insula Kalimnos, născut în 1903 și botezat Nichifor, ucenic duhovnicesc al Sfântului Sava din Kalimnos și al Sfântului Anfilohie Makris, mort la 7 aprilie 1992. Este cinstit de credincioși ca un mare duhovnic, fără canonizare sinodală.

A fost mai întâi fiu duhovnicesc al Sfântului Sava din Kalimnos (1862 - 1948), în Kalimnos, apoi al Sfântului Anfilohie Makris (1888 - 1970), în Patmos. Aproape douăzeci de ani s-⁠a nevoit în Patmos. În 1960, la cincizeci și șapte de ani, s-⁠a întors în Kalimnos și a luat numele primului său duhovnic, Sava. A trăit până la moarte în ascetism într-⁠o colibă a Înălțării Cinstitei Cruci din Kantuni, în Kalimnos. S-⁠a mutat la Domnul la 7 aprilie 1992, ziua pomenirii părintelui său duhovnicesc, Sfântul Sava.

Monahul Moise Aghioritul a scris o carte despre el și i-⁠a arătat virtuțile și darurile. A fost mai ales cunoscut pentru înainte-⁠vedere, tăcere și lacrimi. Două întâmplări din viața lui alături de cei doi sfinți duhovnici sunt păstrate. Într-⁠o zi, la Kalimnos, ajutându-⁠l pe Sfântul Sava la Dumnezeiasca Liturghie, a văzut cu ochii lui Pâinea și Vinul sfințite prefăcute într-⁠un Prunc înjunghiat pe Altar, cu sângele curgând; întâmplarea l-⁠a zguduit din temelii. Într-⁠o noapte, în Patmos, când se ruga în genunchi în fața chiliei, a văzut un stâlp de lumină coborând din cer și s-⁠a văzut cufundat în el. Nu a înțeles ce era, iar Sfântul Anfilohie i-⁠a lămurit că este lumina necreată a lui Dumnezeu.