Sebastian Sihastrul

Sebastian a fost schimonah și preot, sihastru în pădurile Tecuciului și cel dintâi egumen al Schitului Sihastru, în secolul al XVIII-⁠lea. A adormit după 1748, peste zece ani după ridicarea schitului. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Își făcuse metania la Mănăstirea Bogdana din Târgu Ocna, unde s-⁠a nevoit în primii ani ai secolului. Dorind liniște, s-⁠a făcut sihastru în pădurile Tecuciului, peste Valea Siretului. Noaptea se ruga în chilie cu priveghere și metanii, ziua lucra în grădină și aduna din pădure ierburi și flori de leac, rugându-⁠se cu mintea. Dăruia plantele bolnavilor și, după Pateric, mulți se vindecau prin rugăciunile lui, așa că a devenit cunoscut în toate satele și mulți suferinzi veneau la bordeiul lui.

Pe la 1740 a fost o luptă grea în acele păduri între moldoveni și tătari, iar hatmanul Sandu Șendrea a fost rănit la picior. Sihastrul l-⁠a găsit în pădure, chinuit de durere, l-⁠a dus la chilie și l-⁠a îngrijit. Hatmanul a făgăduit, cu lacrimi, că dacă se vindecă va ridica în acel loc o biserică și o mănăstire. În câteva luni s-⁠a vindecat, cu rugăciunea și cu plantele sihastrului. Din mulțumire, Șendrea a zidit din averea lui o biserică și câteva chilii lângă bordeiul lui, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Lăcașul s-⁠a numit Schitul Sihastru, după numele cuviosului. Sebastian a primit preoția și a devenit cel dintâi ctitor și egumen al schitului. Biserica a fost sfințită în 1748 de episcopul Ioanichie al Romanului.

A ajuns părinte duhovnicesc pentru mulți credincioși, cunoscut până la domnul Moldovei. A mai trăit peste zece ani și s-⁠a mutat cu pace la Domnul, lăsând mulți ucenici în schit.