Serafim Pustnicul

Sfântul Cuvios Serafim Pustnicul era un tânăr evlavios din Atena, dintr-⁠o familie bogată, care și-⁠a pierdut mama după o boală grea, iar apoi, deodată, și tatăl. Moartea părinților l-⁠a zguduit și l-⁠a făcut să cugete la deșertăciunea lumii. Și-⁠a împărțit averea săracilor, a lăsat magazinul său mare angajaților și a venit la Sfântul Munte. La Noul Schit l-⁠a cunoscut pe părintele Neofit de la Chilia Sfântului Dimitrie, de la care a auzit despre pustnicii de pe vârful Athosului. Neofit l-⁠a primit în ucenicie, dar l-⁠a ținut cinci ani ca mirean, pregătindu-⁠l duhovnicește în tăcere, apoi l-⁠a tuns monah cu numele Serafim și i-⁠a dat binecuvântare să se nevoiască sus pe Athos, fără să vadă om.

După trei ani a coborât o dată și a povestit părintelui Dionisie, tovarășul lui de nevoință, ispitele de la început: demonii îl amenințau mereu. O noapte i-⁠au aruncat o foaie veche de tablă pe care o pusese înaintea peșterii ca să oprească vântul și ploaia. Serafim nu s-⁠a tulburat, ci a zâmbit și a zis demonilor: „Dumnezeu să vă ierte. Ați făcut bine, căci eu stricasem peștera cu tabla.” A mai apărut o dată, după cinci ani, când părintele Neofit i-⁠a dat un artoforion cu Sfânta Împărtășanie, și s-⁠a întors pe vârful Athosului, de unde nu a mai fost văzut. Povestea este păstrată de Cuviosul Paisie Aghioritul. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.