Serghie Ansimov din Kașin

Schimonahul Serghie Ansimov (în lume Ștefan Evstafievici, † 1669) a fost ctitor al bisericii de piatră a Mănăstirii Sfântul Nicolae din Klobukov, lângă Kașin, în regiunea Tver. Este cinstit de credincioși, împreună cu soția sa, schimonahia Marta, fără canonizare sinodală.

Stefan Ansimov avea moșii în satele Kojino și Vvedenskoe, ținutul Kașin. Împreună cu soția lui a primit tunderea monahală: el s-⁠a așezat la Mănăstirea Sfântul Nicolae de la Klobukov, ea la mănăstirea de maici a Întâmpinării Domnului din Kașin. În 1664, pe cheltuiala lui, s-⁠a pus în mănăstire temelia unei biserici de piatră a Sfântului Nicolae, în locul celei de lemn, devenită mai târziu paraclis al catedralei Sfintei Treimi (circa 1670-1684). A dăruit bisericii din Kojino o carte, „Tâlcuire la Evanghelia după Ioan” a Sfântului Ioan Gură de Aur. A murit la 18 august 1669.

Soția lui, schimonahia Marta († 29 decembrie 1699), a cerut prin testament, la 28 noiembrie 1690, să fie îngropată lângă el. Au fost îngropați la peretele de apus al paraclisului Sfântului Nicolae, într-⁠o încăpere de cărămidă, pe care schimonahia Marta o făcuse cam în 1669. În mănăstire erau cinstiți împreună: pe zid erau chipurile sfinților cu numele lor, Serghie și Marta. În zilele morții lor și ale numelor lor se făceau acolo parastase. În literatura locală se povestesc minuni la mormintele lor, între care vindecarea unei femei, Avdotia.

În mai 1836, la repararea podelei, s-⁠a văzut printr-⁠o spărtură în bolta de cărămidă un sicriu de lemn, socotit al lui Serghie și al Martei, și au venit mulți pelerini. În 1838 ctitorul mănăstirii, ieromonahul Anatolie, a raportat arhiepiscopului Grigore al Tverului și Kașinului despre cinstirea lor. Arhiepiscopul a poruncit la 17 iunie 1838 să nu se deschidă sicriul, să se astupe spărtura și să fie îndrumați pelerinii să nu mai facă parastase în încăpere; în 1858 și Sfântul Filaret (Uspenski) a interzis parastasele acolo. În iulie 1889, la o reparație, s-⁠au găsit două sicrie: la unul capacul era puțin desprins și arhimandritul Teodosie a interzis să fie ridicat, iar celălalt era putrezit. Locul a fost astupat și ușa pecetluită; parastasul a rămas doar în pomenirea mănăstirii.