Sari la conținut

Sfinții Cuvioși și cuvioase

Sihaștrii de pe Muntele Bisericani

Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir, Grecu și alți nouă sihaștri din secolul al XV-⁠lea; necanonizați.

Epoca
secolul XV
Locul
Mount Bisericani, Neamț

Viața

Sihaștrii de pe Muntele Bisericani au fost un grup de monahi din secolul al XV-⁠lea care s-⁠au nevoit în peșteri pe munții din ținutul Neamțului, în jurul sihastrului Iosif. Patericul numește, pe lângă el, pe Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir și Grecu și amintește încă nouă sihaștri ale căror nume s-⁠au uitat. Sunt cinstiți de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Iosif își făcuse metania la Bistrița. Mergând la Mormântul Domnului, a trăit în pustiul Iordanului, într-⁠atât că numele lui s-⁠a răspândit în Iudeea. În jurul lui s-⁠au adunat șaptesprezece sihaștri, cincisprezece români și doi greci, care locuiau în peșterile de pe malul Iordanului și se rugau neîncetat. Când arabii au năvălit în Țara Sfântă, Iosif și-⁠a luat ucenicii și a venit în Moldova, la Bistrița. Iubind liniștea, s-⁠a retras într-⁠un munte înalt din apropiere, numit de atunci Muntele lui Iosif și mai târziu Muntele Bisericanilor.

Acolo monahii trăiau în peșteri de piatră și în bordeie de lemn și pământ, iar slujbele le făceau într-⁠o peșteră mare, ale cărei urme se cunosc și azi. Înmulțindu-⁠se ucenicii, Iosif a ridicat o biserică mică de lemn, cu hramul Buna-⁠Vestire, și chilii în jur. Pentru acest schit a așezat rânduiala neîntreruptă a slujbei, numită achimită, după modelul Mănăstirii Studion din Constantinopol: monahii erau împărțiți în trei cete, iar fiecare ceată se ruga în biserică opt ore. Patericul spune că era singura așezare din țară cu o astfel de rânduială. Credincioșii l-⁠au cinstit pe Iosif ca pe un sfânt încă din viață, iar schitul a primit mai târziu numele Bisericani, adică al evlavioșilor.

Simon, Metodie, Varnava, Averchie, Pir și Grecu au rămas în singurătate până la sfârșitul vieții, fiecare în peștera lui. Pir și Grecu erau din Palestina. Se rugau singuri în timpul săptămânii, iar la sărbători se adunau în peștera lui Iosif la priveghere. Spre sfârșitul secolului, cei șaptesprezece s-⁠au mutat la Domnul, iar moaștele lor au fost așezate în peșterile unde s-⁠au săvârșit. Numele lor trăiesc în denumirile munților: Muntele lui Simon, Averchie, Metodie, Varnava, Pir și Grecu.