Siluan

Siluan a fost un monah și poet sârb din veacul al XIV-⁠lea, care a viețuit și a lucrat la mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte. Despre viața lui se știu foarte puține lucruri. Izvoarele noastre nu arată o canonizare a lui și nici o zi de pomenire.

Tradiția de rugăciune mistică numită isihasm a lăsat o puternică urmă în literatura și în arta sârbă medievală. Aceasta se vede deja în scrierile lui Domentijan și ale lui Teodosie Hilandarul, dar mai ales în ale arhiepiscopului Danilo al II-⁠lea, ale patriarhului Efrem, ale monahului Isaia și ale lui Siluan. Siluan este autorul unor imne către sfântul Sava și către sfântul Simeon (Ștefan Nemania).

Istoria cunoaște doi monahi sârbi numiți Siluan, care au lucrat la Athos, la două veacuri unul de altul, dar cercetătorii au înclinat să-⁠i atribuie pe cel din veacul al XIV-⁠lea scrierile „Stihuri pentru sfântul Simeon” și „Stihuri pentru Sava”. Analiza a două podoabe verbale vechi sârbești, atribuite lui Siluan din veacul al XIV-⁠lea, apare în lucrarea lui Roman Jakobson; Siluan este înfățișat ca unul din cei mai luminați poeți ai vremii lui, cu o uimitoare putere de a strânge în puține cuvinte o filosofie contemplativă. Imnul său către sfântul Sava a fost tipărit la Veneția în 1538.