Silvan din Gaza

Cuviosul Silvan din Gaza a fost un monah născut în Palestina, unul dintre Părinții pustiei, mort înainte de anul 414. A condus în Schit, în Egipt, o obște de doisprezece ucenici, între care Zaharia, Marcu Caligraful, Netras (mai târziu episcop de Faran) și Zenon. Potrivit hagiografiei, avea darul prorociei: ghicea întrebările ucenicilor și le cunoștea păcatele înainte să le spună.

Când, în anul 380, triburi barbare au năvălit în Egipt, grupul s-⁠a mutat din Schit în Sinai, unde a stat în jur de zece ani, destul ca Silvan să devină vestit și să fie vizitat de oameni din Egipt; obștea primea cu plăcere oaspeți și îngrijea o grădină. Pe la 390, Silvan și ucenicii s-⁠au așezat la Gaza, pe malul râului Gherar. Ei au urmat modelul mănăstirilor pustnicești din Schit și au făcut mai multe chilii de pustnici de-⁠a lungul pârâului, cu o biserică și o clădire de obște, ca la lavrele din pustia Iudeii. În timpul săptămânii se ocupau cu rugăciunea și diferite lucrări manuale, iar sâmbăta și duminica se adunau pentru rugăciune și masă comună, iar Silvan îi vizita pe ceilalți monahi.

Silvan a murit înainte de 414, iar urmaș i-⁠a fost Zaharia, unul dintre ucenicii săi. Zenon, un alt ucenic și mai târziu învățătorul lui Petru Ivirul, a întemeiat în jurul anului 440 o altă mănăstire, la doi kilometri sud-⁠est de cea a lui Silvan.