Simeon

Sfântul Cuvios Simeon, egumen al Mănăstirii Grigoriu, a fost Simeon Angelidis din Tripolis. A fost tuns monah la Mănăstirea Sfântului Pavel, a fost chemat la Grigoriu ca diacon și în același an, la douăzeci și nouă de ani, a fost hirotonit preot și ales egumen. A condus mănăstirea din 1859 până în 1905. Avea daruri duhovnicești, minte ageră, voință puternică și neobosită hărnicie. Prin munca lui s-⁠a plătit toată datoria uriașă a mănăstirii, de 170 de mii de groși de aur, iar toate clădirile au fost reparate. A adăugat o aripă nouă, formând încă o curte cu o poartă nouă și dublând suprafața mănăstirii. A ridicat și metoace în afara Sfântului Munte, care au fost în secolul al XX-⁠lea puncte de sprijin ale grecilor în lupta pentru Macedonia. A călătorit chiar până în Valahia după ajutoare. În 1892 a zidit bisericile Sfinților Doctori fără de arginți și a Sfântului Spiridon. Patriarhul Ioachim al III-⁠lea l-⁠a numit în 1901 „reînnoitor” și „înnoitor” al mănăstirii, iar în mănăstire este socotit al patrulea ctitor, după Sfântul Grigorie cel Nou, egumenii Spiridon și Ioachim Macrighenis. Părintele Moise îl numără între egumenii cuvioși, noi ctitori ai mănăstirilor lor. A adormit în 1905. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.