Simeon

Simeon din chiliile Careiei s-⁠a născut din părinți evlavioși în satul Longanikos din Sparta, în 1864, avându-⁠i alături pe 16 frați. De mic a fost bolnăvicios. Buna lui mamă, cu credința ei adâncă și ca medic practic, l-⁠a ajutat de multe ori în bolile lui. A terminat Școala Pastorală din Tripoli. Voia să se călugărească într-⁠o mănăstire din regiunea lui, dar tatăl îl oprea.

Astfel, în 1890, a plecat pe ascuns în Sfântul Munte. A stat ascuns nouă ani. La început s-⁠a nevoit la Kavsokalivia. Avea bătrân pe părintele Mina, care fusese ucenic al vestitului ascet Hagi-⁠Gheorghe († 1886). După desființarea obștii lui Hagi-⁠Gheorghe, părintele Mina s-⁠a mutat în Karyes cu bunul lui ucenic Simeon și s-⁠au așezat în chilia iviriților a Sfintei Treimi. Simeon a luat de la bătrânul lui iubit aspra regulă ascetică a «bunicului» său. Iubea mult studiul, pe care i l-⁠a îngăduit bătrânul. A citit cu mult zel multe cărți și a învățat singur franceza, engleza... Nu mânca lactate. Nici de Paști nu mânca ouă, ci vopsea cartofi în roșu, după regula lui Hagi-⁠Gheorghe.

În ultimii ani ai vieții s-⁠a retras într-⁠o peșteră în afara satului Nichori din Falesia, după ultima lui Liturghie pascală. Trăia cu verdețuri. S-⁠a cufundat în tăcere. Acum folosea lumii doar prin rugăciunea lui fierbinte. A împărțit bisericilor și mănăstirilor ce avea, mai ales cărți. După atacul unor tâlhari i s-⁠a zdruncinat și mai mult sănătatea. Unii l-⁠au socotit nebun. Neagonisit, tăcut, bolnav și rugându-⁠se, a dat duhul Făcătorului în liniște, în decembrie 1916. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.