Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Simeon Vrulos

Gheronda din Psara

Gheronda din insula Psara, adormit în 1944; cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Adormit
1944secolul XX
Locul
Psara

Viața

Gheronda Simeon Vrulos a fost egumenul Mănăstirii Adormirii Maicii Domnului din insula Psara, mort la 24 decembrie 1944. Este cinstit de credincioși, în Psara și în Chios, ca sfânt, fără canonizare sinodală; la deshumare, trupul i-⁠a fost aflat neputrezit, iar o bună mireasmă a umplut curtea mănăstirii.

S-⁠a născut în 1853, în satul Agios Ioannis din insula Chios, și de mic a plecat la Mănăstirea Adormirii din insula vecină Psara, unde a fost mulți ani egumen. De la opt ani a mers la mănăstire și a învățat literele din Psaltire. Părintele Andrei Dafnos, care l-⁠a cunoscut și a primit binecuvântarea lui când avea cinci ani, îl descrie ca pe un om foarte puternic, care lucra cu dragoste moșiile mănăstirii. Noaptea îl auzeau mergând la o râpă de lângă mănăstire și spărgând pietre, ca să-⁠și mate trupul cu muncă și să nu-⁠l lase pe diavol să-⁠l biruie; dimineața era la slujbe.

Orice psarian sau vizitator care l-⁠a întâlnit are ceva de povestit despre el: boli ale trupului sau ale sufletului vindecate cu binecuvântarea lui, sfaturi folositoare pentru ei sau pentru cei apropiați. Dumnezeu l-⁠a învrednicit de darul proorociei. Mai bogată a fost lucrarea lui în timpul ocupației germane, când a adăpostit în mănăstire greci, englezi și australieni, pe care i-⁠a trecut în Orientul Mijlociu. La nouăzeci de ani, activitatea lui era atât de intensă încât Gestapoul supraveghea mănăstirea. De trei ori au trimis trădători să fie primiți de el; i-⁠a găzduit, deși știa cine sunt, și, cu ajutorul lui Dumnezeu, niciunul n-⁠a priceput că în acea clipă zeci de greci și englezi erau ascunși în mănăstire.

Gheronda Simeon a adormit la 24 decembrie 1944 și a fost îngropat în cimitirul mănăstirii din Psara. După câțiva ani, o mulțime de credincioși au urcat la mănăstire să facă deshumarea și au aflat minunea pe care o așteptau toți în inimă: trupul era neputrezit, iar o mireasmă a umplut curtea îndată ce s-⁠a deschis mormântul. Capul și moaștele lui se păstrează la mănăstire, unde la 15 august se adună credincioșii.