Sisoe Sinaitul

Cuviosul Sisoe Sinaitul (Sisoe de la Sisojevac) a fost unul dintre monahii sinaiți din a doua jumătate a veacului al XIV-⁠lea care au venit în statul sârb în vremea domniei cneazului Lazăr. A fost egumen la Hilandar, contemporan și ucenic al lui Roman de la Ravanica, și a fost apropiat cneazului Lazăr; după tradiție, i-⁠a fost duhovnic. Cneaghina Milița îl pomenește în 1398 într-⁠un hrisov al ei. A locuit într-⁠un sat din apropiere de Ravanica, de aceea se crede că satul s-⁠a numit Sisevac, iar mănăstirea Sisojevac, după el. Izvorul nostru nu dă data pomenirii.

Ca și ceilalți sinaiți, sfântul Sisoe a fost isihast, adică ținea de o veche tradiție creștină de rugăciune, pe atunci larg răspândită. Numele vine din cuvântul grecesc „isihia”, care înseamnă „liniște”. Cei din această mișcare au fost învinuiți de erezie de monahul Varlaam din Calabria. La sinoadele din Constantinopol din 1347 și 1351 învinuirile au fost respinse, iar isihasmul a fost declarat parte din tradiția ortodoxă. Isihaștii practicau tăcerea, dar nu în chip pasiv, ci în rugăciune, având în vedere că, după cuvântul sfântului Ioan Scărarul, în tăcere este nevoie de luare-⁠aminte, ca să nu se ajungă la înșelare și la mândrie. După sfântul Grigorie Palama, întemeietorul isihasmului, roada isihasmului este vederea luminii taborice, pe care apostolii au văzut-⁠o în afară, la Schimbarea la Față a Domnului, iar după rânduirea sfintelor taine toți o poartă în inimă. De aceea toate mănăstirile ridicate de sinaiți (și cea de la Sisevac) au fost închinate Sfintei Schimbări la Față.

În septembrie 1931 directorul muzeului din Belgrad, V. Petkovici, a găsit mormântul sfântului. Se afla în podeaua bisericii, lângă zidul de sud, acoperit cu o lespede netăiată, fără nicio inscripție. În zid, deasupra, era săpat un loc pentru aprinderea lumânărilor. În mormânt s-⁠a găsit numai o parte din moaște, anume oasele gambei. Celelalte părți ale trupului, împreună cu craniul, au fost găsite în alt loc, îngropate în același loc al bisericii, dar în partea dreaptă, fără nicio construcție.

În biserica mănăstirii, închinată Schimbării la Față, se află o frescă în care cuviosul Sisoe este înfățișat ca ctitor, cu macheta bisericii în mâna dreaptă. În mănăstire se află și mormântul lui. Numele lui se pomenește în 1509, când monahii acestei mănăstiri au cerut milostenie prin Rusia. Mănăstirea lui a decăzut în veacul al XVI-⁠lea. Monahii de la Ravanica au încercat s-⁠o refacă în a doua jumătate a veacului al XIX-⁠lea, dar fără izbândă.