Sari la conținut

Sfinții Mucenici

Soborul sfinților mucenici din Chelm și Podlasia

Sărbătoare a Bisericii Ortodoxe Poloneze și a celei Ruse în cinstea sfinților mucenici din Chelm și Podlasia.

Epoca
necunoscută

Viața

Soborul sfinților mucenici din Chelm și Podlasia este o sărbătoare a Bisericii Ortodoxe Poloneze, primită și de Biserica Ortodoxă Rusă, în care sunt pomeniți împreună creștinii ortodocși din ținuturile Chelm și Podlasia care și-⁠au dat viața pentru credință, mai ales în anii celui de-⁠al Doilea Război Mondial și ai perioadei imediat următoare. Nu este vorba de un singur sfânt, ci de un sobor de mucenici, în care sunt numărați treizeci și opt de nevoitori, plus grupul celor uciși la Pucały Stare. Sărbătoarea este mutabilă și se prăznuiește în prima duminică după 1 iunie.

Cum s-⁠a stabilit sărbătoarea

Pomenirea a fost stabilită în trei etape. La 20 martie 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Poloneze, adunat la Lublin, a canonizat opt noi mucenici pătimiți pentru Hristos și pentru credința ortodoxă. Proslăvirea a avut loc la 7-8 iunie 2003, la Chelm, vechea capitală a ținutului, sub conducerea mitropolitului Sava al Varșoviei, fiu al acestui ținut, cu participarea tuturor ierarhilor Bisericii Poloneze și a reprezentanților celor mai multe Biserici ortodoxe autocefale, între care cele ale Constantinopolului, Moscovei, Serbiei, României, Greciei și Americii.

La 29 octombrie 2019, Sinodul episcopilor Bisericii Ortodoxe Poloneze a canonizat treizeci de noi mucenici, uciși la 30-31 ianuarie 1946 lângă satul Pucały Stare, și a hotărât ca numele lor să fie trecute în soborul mucenicilor din Chelm și Podlasia. La 17 martie 2020 au fost canonizați încă treizeci de mucenici din aceeași întâmplare. Sunt oameni de rând, țărani ortodocși, bărbați și femei, uciși de o grupare armată în ianuarie 1946, a căror pomenire este stabilită în ultima duminică a lunii iulie.

Cine sunt sfinții

Printre cei pomeniți se află arhiepiscopul Onufrie (Gagaliuk), mitropolit de Kursk, mort în 1938, călugărul Ignatie (ucis în 1942 de naziști), protoiereul Pavel Șvaika și soția lui Ioana (1943), preoții Serghie Zaharciuk (1943), Lev Korobciuk, Nikolai Golet și Petru Ogrizenko (1944), protoiereul Vasile Martîș (1945), apoi mucenicii de la Pucały Stare și arhimandritul Leontie (Staseviciu), mărturisitor, mort în 1972. Cei mai mulți au fost uciși în Chelm și Podlasia în timpul războiului, în mare parte de partizani polonezi, în afară de călugărul Ignatie, ucis de naziști.

Troparul soborului cere lui Hristos, care i-⁠a slăvit pe mucenicii acestui ținut care au răbdat prigoane aspre pentru El, să întărească în inimile noastre unirea de gânduri și iubirea frățească, pacea lumii și întărirea Bisericii.