Sofronie, Pimen și Siluan de la Neamț

Sofronie, Pimen și Siluan au fost trei ieroschimonahi moldoveni care au condus pe rând Mănăstirea Neamț între anii 1392 și 1402. Sunt pomeniți în Patericul românesc și cinstiți de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Erau născuți în Moldova și își făcuseră metania la Muntele Athos. Chemați de Hristos din tinerețe, ajunseseră sihaștri într-⁠una din sihăstriile Athosului. Auzind de Cuviosul Nicodim cel Sfințit, i-⁠au devenit ucenici și s-⁠au nevoit câțiva ani cu el la Mănăstirea Hilandar. Pe la 1365, când Nicodim a trecut în Țara Românească, cei trei au venit în Moldova și au intrat în obștea Neamțului, sub ascultarea starețului Ciprian.

Au fost monahi desăvârșiți și duhovnici, au sihăstrit mai mulți ani în pădurile din jurul lavrei și au format numeroși ucenici. Pentru sfințenia vieții lor au fost aleși pe rând egumeni. Sofronie a păstorit în 1392-1393, în timpul domnului Roman I Mușat; unele pomelnice ctitorești îl numesc primul stareț al Neamțului. Pimen a condus mănăstirea între 1393 și 1400 și a lucrat mult la înnoirea ei. Siluan a fost egumen între 1400 și 1402 și a continuat lucrarea înaintașilor.

Patericul spune că, după ce au lăsat în urmă peste o sută de ucenici, cei trei s-⁠au mutat la Domnul și și-⁠au dat sufletele în mâinile Lui.