Spiridon de la Putna

Spiridon a fost un monah caligraf format la Putna, care a scris Tetraevanghelul început pentru Ștefan cel Mare în 1504 și terminat în 1506. A trăit în secolele XV-⁠XVI. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

A fost caligraf în școala Mănăstirii Putna, având ca dascăl pe arhimandritul Paisie egumenul, cunoscut tahigraf și miniaturist. De la el a învățat nevoința duhovnicească, în smerenie, trezvie și dragoste de Hristos, și meșteșugul copierii de cărți. Patericul îl descrie ca foarte râvnitor la rugăciune și post, la tăcere și ascultare, și de neîntrecut în caligrafie.

În 1504, în ultimul an de domnie, bătrânul Ștefan cel Mare i-⁠a poruncit să scrie un Tetraevanghel pentru Putna. Domnul a murit după câteva luni, iar cartea a fost terminată în 1506, apoi ferecată în argint de fiul lui, Bogdan, și dăruită Putnei în 1507. La sfârșitul Evangheliei după Ioan, Spiridon a scris o însemnare în care spune că Ștefan Voievod, aprins de dorul dumnezeiesc și iubitor al cuvintelor lui Hristos, a început cu bucurie acest Tetraevanghel pentru mănăstirea sa, dar moartea l-⁠a găsit înainte să-⁠l încheie; iar Bogdan Voievod l-⁠a ferecat și l-⁠a isprăvit pentru sufletul tatălui său și pentru mântuirea lui (5 mai 1507).

A fost dascăl în școala mănăstirii, a format ucenici și a scris câteva alte cărți, care s-⁠au pierdut în decursul anilor. S-⁠a mutat cu pace la Domnul în primele decenii ale secolului al XVI-⁠lea.