Ștefan

Ștefan de la Mănăstirea Iviru, cu numele de familie Nukas, s-⁠a născut în 1838 la Vogatsiko din Macedonia de Vest. A venit tânăr în Sfântul Munte, unde a fost tuns monah și ulterior hirotonit diacon la mănăstirea Iviru. În 1866, din cauza unui mare incendiu și a altor ispite, a plecat din mănăstire. Lucrase, împreună cu alți părinți, pentru ca mănăstirea să devină chinovie, dar nu au izbutit. Era destul de filantrop.

Și-⁠a pus ca scop al vieții răspândirea învățăturii grecești și întemeierea de școli, ca un nou Sfânt Cosma Etolianul. În 1900 s-⁠a întors în Athos pentru a reînființa și înnoi Școala Athoniada, dar nu a reușit. A mers până la Paris. A întemeiat la Constantinopol «Frăția educativă macedoneană», care întreținea la Tsotyli, lângă Siatista, un gimnaziu cu internat, absolvit de mai mult de 500 de tineri, dintre care mulți au devenit oameni de știință de seamă. În 1895 a înființat la Tesalonic celebrul Liceu Comercial, frecventat de mulți tineri din toată Grecia de nord. În 1906 a înființat tot la Tesalonic un important gimnaziu model pentru fete, la care învățau anual 120 de eleve.

«Monahul ivirit Ștefan Nukas poate fi numit pe drept mare, fiind, după mărturia tuturor, cea mai mare personalitate educativă a generației trecute.» Un alt text îl numește «cuviosul, iubitul și neobositul bătrân al Tesalonicului, al cărui nume cinstit a fost legat de cele educative ale comunității grecești de acolo, în a cărei dezvoltare a luptat și s-⁠a jertfit, dar a învins». Jumătate de veac și-⁠a închinat viața unui singur ideal înalt: să ridice și să facă învățământul grecesc de acolo național și rodnic. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; a adormit în 1928.