Sudislav

Binecredinciosul cneaz Sudislav Vladimirovici (aproximativ 984-1063, în monahism Sava) a fost cneaz de Pskov între 1014 și 1036, cel mai tânăr fiu al lui Vladimir cel Mare. A petrecut mulți ani în închisoare din ordinul fratelui său Iaroslav cel Înțelept și a murit ca monah la Kiev. Sursele spun că este cinstit local ca sfânt, ca zăvorât în soborul tuturor cuvioșilor și al sfinților din Pskov, dar nu dau o dată sau un act al canonizării lui.

Viața

Purta un nume unic în neamul Rurikizilor. În listele fiilor lui Vladimir este numit ultimul și poate cel mai mic. După sursele ucrainene, născut între 983 și 988, în jurul lui 984, avea ca mamă pe Adela, a cincea soție a lui Vladimir. După Cronica lui Nikon, în 1014, când a început lupta lui Iaroslav cu tatăl său, Vladimir a desprins din cnezatul Novgorodului Pskovul și l-⁠a dat lui Sudislav, ceea ce pare probabil, de vreme ce Iaroslav l-⁠a închis tocmai acolo. Nu se știe nimic despre participarea lui la războiul dintre Vladimirovici din 1015-1019. În lupta pentru putere dintre Iaroslav, Mstislav de Tmutarakan și Briacislav de Polotsk a părut primejdios pentru Iaroslav, care a preferat să-⁠l izoleze. În 1036, la moartea lui Mstislav, Iaroslav l-⁠a prins pe neașteptate și a desființat cnezatul Pskovului.

A stat în temniță douăzeci și trei de ani după unele surse și douăzeci și cinci după altele, a trăit mai mult decât Iaroslav cel Înțelept și a rămas ultimul fiu în viață al Sfântului Vladimir. Nepoții lui, triumviratul Izeaslav, Sveatoslav și Vsevolod, l-⁠au scos din temniță în 1058 sau 1059, l-⁠au pus să jure, cerându-⁠i să renunțe la dreptul la tronul Kievului (fiind cu o generație mai în vârstă, putea pretinde tronul) și să primească rasa monahală. A devenit monah la mănăstirea Sfântul Gheorghe din Kiev, unde a murit în 1063, la aproape optzeci de ani. A fost îngropat în biserica Sfântul Gheorghe, unde se afla o lespede cu epitaf. Este primul Rurikid cunoscut din izvoare care a intrat în monahism.