Talaleu

Talaleu de la Mănăstirea Vatoped, arhimandrit, s-⁠a născut la 22 ianuarie 1882 la Ainos, în Tracia răsăriteană. A învățat primele litere în patria lui. În 1905 a venit în Sfântul Munte și a intrat la mănăstirea Vatoped. A studiat la Școala Athoniada. A fost hirotonit diacon în 1908 și preot în 1909. În 1912 a luat parte la războiul greco-⁠turc. După opt ani în Athos s-⁠a întors în patrie, unde mitropolitul Ainului Ioachim († 1927) l-⁠a numit în 1913 epitrop arhieresc al sfintei mitropolii, iar în 1915 a fost hirotesit arhimandrit la Halki.

În persecuțiile din 1914-1915 a suferit și a mărturisit împreună cu creștinii urmăriți din eparhia lui. S-⁠a luptat curajos și peste puterile omului pentru mântuirea creștinilor și a averilor lor, fără să se teamă de amenințările comitagiilor sălbatici. În cumplita persecuție din august 1915 a fost exilat peste trei ani la Malgara, unde a îndurat lipsuri, rele tratamente și închisoare. După armistițiu, mitropolitul lui, aflat la Constantinopol, i-⁠a cerut să ajute pe creștini la întoarcerea din exil. Dar noi amenințări și primejdii n-⁠au întârziat în eparhia Ainosului. Arhimandritul activ și curajos a apărat până la capăt pe compatrioții lui asupriți. După schimbul de populație i-⁠a urmat la Alexandroupolis (1920), unde a fost «iubit și prețuit de toți». Mai târziu este întâlnit ca preot la Xanthi. A fost chinuit și maltratat de bulgari. A fost alungat cu forța din oraș și s-⁠a refugiat la Kufalia, lângă Edessa. În 1960 este întâlnit ca preot la Syros, unde probabil a adormit în anul următor. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.