Tegau Eurfron

Tegau Eurfron este o sfântă galeză, soția lui Caradog Freichfras (477 până la 540). În Evul Mediu era cunoscută mai ales pentru trei lucruri: mantia ei (una dintre cele Treisprezece Comori ale Britaniei), credincioșia ei și fecioria ei. Este descrisă ca soția lui Caradog în romanele franceze Livre de Carados și Le Manteau Mal Taillé, o scurtă povestire de la sfârșitul veacului al XII-⁠lea.

Prima atestare a numelui Tegau este din veacul al XIV-⁠lea, în opera lui Goronwy Ddu ap Tudur și într-⁠o poezie a lui Dafydd ap Gwilym. Guto'r Glyn își compară protectoarea cu ea, iar pe protectorul său cu Caradog; spune că mantia ei ajungea la pământ, dar că mantiile celorlalte femei nu erau atât de lungi. Poeții o pomenesc ca simbol al curăției fecioriei și al credincioșiei față de soț. Numele Eurfron apare întâia dată în 1576.

Despre ea s-⁠au povestit mai multe istorii, răspândite din Țara Galilor în Britania și în Franța. Una explică cum a primit numele Eurfron. Alta povestește mantia ei, cu însușiri tainice, care dovedea dacă o femeie este fecioară sau nu; este în Le Manteau Mal Taillé și mai târziu într-⁠o baladă engleză, The Boy and the Mantle, cu legătură cu Guinevere, soția regelui Arthur. În povestire mantia nu se potrivea doamnelor de la curte și părea ruptă pe ele; când a îmbrăcat-⁠o Tegau, era la fel, dar ea a spus că și-⁠a sărutat iubitul, pe Caradog, înainte de a se căsători cu el, și atunci mantia i s-⁠a potrivit ca o mănușă. O a treia poveste vorbește despre un corn de băut care varsă vinul peste orice bărbat a cărui soție este necredincioasă, iar proba din urmă este un cuțit de carne, de asemenea un test al credincioșiei.

Sursa o numește sfântă (santes), dar nu arată o canonizare.