Teoclit

Teoclit de la Dionisiu a fost un monah al Mănăstirii Dionisiu de pe Athos și un scriitor aghiorit de seamă din secolul al douăzecilea. S-⁠a născut în 1916 la Nafpaktos și a adormit la 20 ianuarie 2006. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, absolvent de studii superioare, a fost chemat în războiul din 1940 și a luptat în prima linie. Viața i-⁠a fost salvată în chip minunat și a primit atunci chemarea monahală, făgăduind lepădarea de lume. A venit pe Sfântul Munte în timpul războiului, la Mănăstirea Dionisiu, unde bătrânul lui a fost egumenul învățat Gavriil. La douăzeci și șapte de ani, în 1943, a primit schima mare. A slujit la bucătărie, la trapeză, la arhondaric, ca reprezentant al mănăstirii la Karyes, la metocul Monoxilitis, iar apoi a fost ales proistamenos și reprezentant al mănăstirii în Sfânta Chinotită.

Din îndemnul bătrânului său a scris prima carte, Între cer și pământ, care înfățișează frumusețea monahismului athonit și a fost premiată de Academia Atenei. Apoi a scris multe lucrări și articole în presa creștină și a ținut conferințe. După sărbătorirea mileniului Athosului, în 1963, a fost invitat oficial la palat și la Universitatea din Atena. Cea mai cunoscută lucrare a lui în Rusia este viața și opera Cuviosului Nicodim Aghioritul, scrisă în 1958.