Teodolinda

Teodolinda a fost regina longobarzilor, o femeie credincioasă din Bavaria care, prin căsătoriile ei cu doi regi succesivi, a avut mai bine de treizeci de ani o mare înrâurire asupra regatului longobard din Italia. Este cinstită pentru sprijinul dat credinței niceene într-⁠un regat în care mulți erau arieni și pentru bisericile pe care le-⁠a înălțat. Biserica Catolică o pomenește la 22 ianuarie.

Familia și căsătoriile

S-⁠a născut în jurul anului 570, ca fiică a ducelui Garibald I al Bavariei, din neamul Agilolfingilor, și a Waldradei, care se trăgea din vechiul rege longobard Waco; locul nașterii, poate Regensburg, nu este sigur. În 588 sau 589 s-⁠a căsătorit cu Authari, regele longobarzilor, fiul lui Cleph. Se pare că papa Grigorie cel Mare a încurajat această căsătorie, care lega o bavareză catolică de longobarzii arieni, după cum făcuse și cu căsătoria prințesei france Berta cu regele Ethelbert de Kent. Authari a murit în 590.

Teodolinda era atât de cinstită în regat, încât, după spusele istoricului Paul Diaconul, a fost rugată să rămână la putere și să-⁠și aleagă un urmaș. Istoricii de azi bănuiesc mai degrabă tocmeli politice sau forța. Oricum, după două luni l-⁠a luat de soț pe Agilulf, duce de Torino, care a devenit regele longobarzilor în 591.

Susținerea credinței

Teodolinda a lucrat mult ca credința de la Niceea să aibă întâietate în Italia, în fața arianismului, iar înrâurirea ei s-⁠a întins asupra celei mai mari părți a peninsulei dintre Apenini și Alpi. Agilulf a rămas arian, dar a îngăduit ca fiul lui cu Teodolinda să fie botezat în credința catolică. Regele a avut necazuri cu ducii săi, care credeau că se predase credinței celor învinși, dar nu a lăsat credința soției să-⁠i hotărască politica față de bizantini. Teodolinda a corespondat des cu papa Grigorie (590-604); unele scrisori sunt păstrate de Paul Diaconul, iar altele priveau convertirea soțului ei. A primit în regat misionari catolici. Papa i-⁠a trimis ampule de argint lucrate în Siro-⁠Palestina, o cutie pentru Evanghelie și o cruce de aur din Bizanț, împodobită cu pietre scumpe. A primit de la el și un text din Evanghelia după Ioan pentru ea și pentru fiul ei Adaloald, precum și, după unele izvoare, o părticică din Sfânta Cruce.

Regentă și ctitoare

La puțin timp înainte de moartea lui Agilulf, în 616, el a numit-⁠o împreună-⁠regentă pentru fiul lor Adaloald, iar după ce a ajuns la majorat, ea a rămas împreună-⁠conducătoare. A fost regină cam treizeci și cinci de ani. A înălțat și a înzestrat bogat catedrala din Monza, aproape de Milano, închinată Sfântului Ioan Botezătorul, și s-⁠a spus că ar fi făcut biserici în Lombardia și în Toscana, între ele și primul baptisteriu din Florența. După Paul Diaconul, a sprijinit și întemeierea unor mănăstiri, între care Bobbio și Pedona. Unele izvoare spun că a fost înlăturată în 625 sau 626 printr-⁠o conspirație a nobililor longobarzi. A murit în 627 sau 628, la Monza.

În tezaurul catedralei din Monza se păstrează coroana de fier a regilor longobarzi, o statuie din argint aurit înfățișând o cloșcă cu puii ei, probabil un dar al papei Grigorie, și un text din Evanghelie care i-⁠a fost trimis. Capela Teodolindei din catedrala din Monza are fresce cu povestea ei, pictate în 1444 de frații Zavattari.