
Sfântul Ierarh
Teodor cel Bun
Episcopul Tverului
Episcop al Tverului, mort în 1367; cinstit în Soborul sfinților din Tver.
- Adormit
- 1367secolul XIV
- Ceata
- Ierarhi
Viața
Sfântul Ierarh Teodor al II-lea cel Bun a fost episcop al Tverului și a murit la 20 martie 1367. Este canonizat între ierarhi. Pomenirea lui este la 20 martie (2 aprilie după calendarul nou) și în duminica de după 29 iunie (12 iulie), în Soborul sfinților din Tver.
S-a născut în orașul Kașin. În 1342, după moartea episcopului Teodor al Tverului, a fost hirotonit episcop al Tverului de mitropolitul Teognost. A întâmpinat multe greutăți în cârmuirea treburilor eparhiei, din pricina neîncetatei vrăjmășii dintre cneajii Tverului. Aceasta a dus până acolo încât chiar locuitorii au început să se mute în alte orașe. În cele din urmă, în 1348, episcopului Teodor i-a izbutit să-i împace pe cneji, dar nu pentru mult timp. Vrăjmășia dintre cneazul Tverului Vasile Mihailovici și nepotul său, cneazul Holmului Vsevolod Aleksandrovici, nu a putut fi stinsă nici de marele cneaz, nici de mitropolitul Alexie, care voia să-i aducă la conștiință la Vladimir, unde au venit în 1357 pentru aceasta. Vasile, sprijinit mai ales de marele cneaz Ioan Ioanovici, îl apăsa pe Vsevolod, spre mâhnirea bunului episcop al Tverului, Teodor. Istovit de neîncetatele certuri ale cnejilor, preasfințitul Teodor a hotărât să lase cu totul eparhia și în 1358, când l-a petrecut pe mitropolitul Alexie, împreună cu alți episcopi, la Kiev, a cerut să fie dezlegat de eparhie. Dar mitropolitul l-a povățuit și l-a îndemnat cu multă dragoste să rabde cu așteptare, ca Domnul Dumnezeu să facă după voia Lui.
Râvnitor al înfrumusețării bisericilor lui Dumnezeu, în 1344 a făcut uși de aramă pentru catedrală, în 1349 a împodobit cu zugrăveli altarul catedralei, iar în 1353 a pus pe catedrală o cruce poleită cu aur. Mai târziu a făcut la fel pentru bisericile Sfântului Dimitrie și a Intrării în Biserică a Maicii Domnului. În 1360 a împodobit cu zugrăveli și biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Însușirea lui deosebită era dragostea de milostenie, pentru care poporul îl numea „cel Bun”.
În 1360 s-a retras, din pricina bătrâneții, la Mănăstirea Otroci din Tver, unde a și murit la 20 martie 1367. A fost îngropat la catedrală, în mica biserică a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, lângă episcopul Tverului Andrei.