Teodor de Komogovina

Sfântul Mucenic Teodor de la Komogovina (Teodor Sladici) a fost un monah sârb din secolul al XVIII-⁠lea, care a viețuit în mănăstirile Komogovina și Moštanica și a fost ars de viu de turci pentru că nu s-⁠a lepădat de credință. Este pomenit în Sâmbăta lui Teodor, prima sâmbătă a Postului Mare. A fost trecut în rândul sfinților de Sfântul Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe la 20 mai 1966. Izvoarele nu se potrivesc asupra vremii: izvorul în limba engleză pune moartea lui în 1788, dar izvorul sârbesc spune că el a murit mult înainte de 1693.

S-⁠a născut în satul Kukuruzari, sub muntele Kozara (azi în Croația), într-⁠o familie sârbă smerită, Sladici. Tânăr, a însoțit un monah de la mănăstirea Komogovina, aflată aproape de locul nașterii lui, la mănăstirea Moštanica, lângă Kozarska Dubica (azi în Bosnia și Herțegovina). A dus o viață aspră atât la Komogovina, cât și la Moštanica, unde a trăit în post și rugăciune.

Când turcii au ars Moštanica, au ucis mulți monahi și mulți sârbi din satele din jur. Potrivit tradiției, turcii l-⁠au prins pe Teodor împreună cu alți 150 de sârbi din Krajina și i-⁠au omorât ca mucenici. Nevoitorului Teodor i s-⁠a poruncit să se lepede de credința în Iisus Hristos, dar a refuzat. Turcii l-⁠au ars de viu lângă mănăstirea Moštanica. Trupul i-⁠a ars, dar mâna dreaptă s-⁠ar fi păstrat, ferită și de foc, și de stricăciune, lucru socotit întâiul semn al sfințeniei mucenicului.

După izvorul sârbesc, mâna a fost adusă în 1693 de monahul Svilocos din mănăstirea Moštanica, distrusă, la mănăstirea nou întemeiată Komogovina din Banija. A fost dusă apoi la Komogovina, unde se afla la începutul celui de-⁠al Doilea Război Mondial. În timpul războiului a fost mutată de mai multe ori și, la sfârșitul lui, se afla la biserica Sfântul Nicolae din Karlovac, unde a rămas până în 1955, când a fost întoarsă la Kostajnica, pentru siguranță. La sărbători și zile de rugăciune, sfânta mână era dusă la Komogovina, ca credincioșii să se închine mucenicului. O raclă de argint în care se păstrau sfintele moaște a fost dăruită în 1925 de Dușan și Danica Trninici din Zagreb. Până în 1942 moaștele s-⁠au păstrat la Komogovina, apoi au fost duse la Zagreb. După război, protopopul Raiacici le-⁠a dus la Karlovac, iar de acolo Vladimir Bubalo le-⁠a dus la Kostajnica. În ultimul război din Croația, racla cu moaștele sfântului a fost furată și a dispărut.

Hotărârea Sfântului Sinod Arhieresc din 20 mai 1966 spune: să fie trecut în lista tuturor sfinților mucenici sârbi pentru credință și Sfântul Teodor (Sladici), mucenicul de la Komogovina, pomenit în Sâmbăta lui Teodor. El este pomenit, împreună cu Sfântul Teodor Tiron, în prima sâmbătă a Postului Mare.