Teodor din Apameea

Sfântul Mucenic Teodor din Apameea a fost unul dintre cei șaptezeci de ostași ai Sfântului Mucenic Mauriciu, comandant din Apameea Siriei, care a pătimit în anul 305 sub împăratul Maximian Galeriu (305 până la 311), împreună cu fiul său Fotin. Dintre ostași se știu cu numele doar doi, Teodor și Filip.

În timpul prigoanei, preoții păgâni l-⁠au pârât împăratului că Mauriciu răspândește credința în Hristos. Aduși la judecată, Mauriciu, fiul lui și ostașii lui și-⁠au mărturisit statornic credința și n-⁠au cedat nici îndemnurilor, nici amenințărilor. Atunci i-⁠au bătut fără milă, i-⁠au ars cu foc și i-⁠au sfâșiat cu cârlige de fier. Tânărul Fotin, care răbda statornic chinurile, a fost tăiat cu sabia sub ochii tatălui. Nici această încercare grea nu l-⁠a frânt pe Mauriciu, care s-⁠a bucurat că fiul lui a fost învrednicit de sfârșitul mucenicesc.

Atunci s-⁠a născocit pentru mucenici un chin și mai iscusit: i-⁠au dus pe un loc mlăștinos, unde roiau nori de țânțari, viespi și tăuni, și i-⁠au legat de copaci, ungându-⁠le trupurile cu miere. Insectele îi înțepau cumplit, iar setea și foamea îi istoveau. Zece zile au răbdat sfinții aceste chinuri, fără să înceteze a se ruga și a slăvi pe Dumnezeu, până când Domnul le-⁠a pus capăt. Chinuitorul cel rău a poruncit să li se taie capetele și să fie lăsate trupurile neîngropate, dar creștinii au îngropat pe ascuns, noaptea, cinstitele rămășițe ale sfinților mucenici pe locul groaznicei lor ucideri. Teodor se pomenește la 7 martie (stil nou). Povestea muceniciei lor a fost scrisă și de Sfântul Dimitrie al Rostovului.