Teodor

Teodor de la Mănăstirea Grigoriu, cu numele de mir Teodor Kakunis, s-⁠a născut în 1885 în satul Kastri din Laconia. Împreună cu fratele lui geamăn Dimitrie, mai târziu monahul Ierotei de la Kavsokalivia (†1968), a plecat tânăr în America să muncească pentru familia săracă. O zi, mergând la un teatru ca să se destindă, au văzut un spectacol înfricoșător: un cor de demoni se învârtea în jurul clădirii și arunca tineri și tinere în păcat. Înspăimântați, au plecat în Sfântul Munte, dornici de mântuire.

În 1903 Teodor a venit în schitul Sfânta Ana Mică, la coliba Adormirii Maicii Domnului, la obștea evlavioasă a ieromonahilor Ștefan și Teodosie. A fost tuns monah în 1907 și hirotonit diacon în 1912. În 1923 a intrat la Mănăstirea Grigoriu, iar în 1931 a fost hirotonit preot. În această aspră chinovie a fost pildă de ascultare, răbdare și smerenie și, pentru virtuțile lui, a fost ales egumen, deși existau acolo ieromonahi mai vârstnici. În 1937 a fost hirotesit arhimandrit și duhovnic și întronizat egumen; în 1943 a renunțat. A fost mereu evlavios și iubitor de slujbe; mai demult slujise ca prosforar și croitor de veșminte. Arăta mare dragoste pelerinilor și le dădea timp pentru convorbiri duhovnicești.

A adormit în pace în mănăstirea sa la 8 februarie 1964, după doi ani de hemiplegie, și a fost înmormântat în cimitir între ceilalți părinți. În egumenie l-⁠a urmat arhimandritul Visarion (†1974). Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.