Teodor Paraclisierul

Teodor Paraclisierul a fost, în veacul al VI-⁠lea, paraclisier al bazilicii Sfântul Petru din Roma și a fost cinstit mai târziu ca sfânt în Biserica din Apus. Este pomenit în Martirologiul Roman la 26 decembrie, după calendarul occidental.

Ceea ce se știe despre el vine din Dialogurile papei Grigore cel Mare (cartea a III-⁠a, capitolul 24). Într-⁠o dimineață, Teodor s-⁠a sculat foarte devreme ca să îngrijească candelele de la ușa bazilicii. Stând pe scara pe care o folosea ca să le umple cu untdelemn, i s-⁠a arătat Sfântul Apostol Petru îmbrăcat într-⁠o stolă albă și l-⁠a întrebat de ce s-⁠a sculat atât de devreme, apoi a dispărut. Teodor a fost cuprins de o frică mare și mai multe zile n-⁠a putut să se ridice din pat. Grigore tâlcuiește că arătarea a fost semn al bunăvoinței apostolului, care a vrut să arate celor ce îl slujesc că el vede mereu ce se face spre cinstea lui. Îl amintește alături de un alt paraclisier al Sfântului Petru, Abundius. Teodor a murit în 560 și se crede că trupul i-⁠a fost așezat în bazilica unde slujise, fără ca locul să se cunoască.