Teofil

Teofil de la Marea Lavră, cu numele de mir Toma Kapsis, fiul lui Panaghiotis și al Margarei, s-⁠a născut în 1885 la Kaniani, lângă Lamia, și a venit la Marea Lavră în 1910. Bătrân de virtute recunoscută, a fost ales proistos al mănăstirii în 1945 pentru înțelepciunea lui. Era slujitor mereu dispus, minunat, iubitor de slujbe, cu gândire luminată și conștiință neîntinată.

Episcopul Hrisostom al Rodostolonului scrie că nu a rezistat mult în rolul de proistos: a descoperit curând că liniștea chiliei, contemplația trează și lucrarea ostenitoare a rugăciunii minții nu se împacă cu răspunderile administrative, gestiunea economică și relațiile publice. A depus demisia într-⁠o ședință, mulțumind bătrânilor pentru cinste, și i-⁠a rugat cu lacrimi să înțeleagă. De atunci a tăcut mai mult, s-⁠a închis în chilie și s-⁠a dedicat rugăciunii. Nu-⁠l interesau îmbrăcămintea și înfățișarea. Se întâlnea mai ales cu ascetii de la Vigla, Kavsokalivia și Caruleia, pe care îi iubea și de care era iubit. Cu metania uzată, ham peticit, scufie decolorată și privire de obicei plecată, evita convorbirile. Mânca o dată pe zi, cu apă, pesmet și smochine uscate, iar untdelemn doar sâmbăta și duminica. Chilia lui era cu totul simplă. Era un ascet ascuns ani de zile în marea mănăstire. Se ținea de rânduiala veche a mănăstirii și stătea în catolicon ca o lumânare aprinsă. Rugăciunea lui făcea minuni.

Prevăzându-⁠și sfârșitul, a cerut să se împărtășească. Preotului care îl încuraja i-⁠a spus: «Voi face Paștile în cer.» Așa a fost: a adormit în zorii Miercurii Mari, 18 aprilie 1975. Împărțise bani pentru pomeniri și dăruise puținele sale lucruri părinților mănăstirii. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.