Teofilact

Teofilact din Kavsokalivia a fost tuns monah în 1896 în coliba Bunei Vestiri a Maicii Domnului din schitul Sfânta Treime al Kavsokaliviei. Bătrânul acestei colibe, Mihail († 1979), povestea că părintele Teofilact și-⁠a dezvoltat inteligența ca să găsească un mod greu și rar de a-⁠și mântui sufletul nemuritor. Acest luptător se prefăcea nebun, surd și mut, ca să nu audă laude, să nu primească cinste și să nu fie atras de vorbăria supărătoare și păcătoasă. Secretul îl știau foarte puțini; acestora le vorbea despre rugăciunea minții, curățirea patimilor și teme apropiate. Umblând prin schit, își ungea fața cu praf de cărbune și lovea o cutie de tablă, ca și cum ar fi fost nebun și handicapat mintal.

S-⁠a retras în peștera-⁠schit a cuviosului Nifon († 1411) și patru ani a rămas acolo, luptând peste puterile omenești în acel mod ciudat, dar eficient, mâncând numai pesmet și bând numai apă. Lucra sculptura în lemn; făcea engolpioane, piepteni și linguri sculptate. Banii din vânzare îi împărțea ca milostenie săracilor. A fost un monah complet neagonisit. Vedeniile și viziunile și le încredința puținilor prieteni duhovnicești. În rugăciunea minții avea ca dascăl pe vestitul duhovnic papa Sava de la Sfânta Ana Mică († 1908). A presimțit sfârșitul și cu trei zile înainte de adormire a mers în schit, s-⁠a împărtășit, a cerut iertare de la fiecare monah al schitului și s-⁠a întors în ascunzătoarea lui. După trei zile l-⁠au găsit întins, cu brațele încrucișate și un zâmbet minunat pe buze, odihnindu-⁠se. A adormit în 1927. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.