Teotim al II-⁠lea

Teotim al II-⁠lea a fost episcop al Tomisului în a doua jumătate a secolului al V-⁠lea, atestat ca păstor al Dobrogei din anul 458. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

După Pateric, era de neam trac, poate chiar din Dacia Pontică. A urmărit să lărgească lucrarea misionară a eparhiei lui prin preoți și monahi trimiși de la Tomis până în inima Daciei Carpatice, în Câmpia Dunării, în zona subcarpatică și în sudul Moldovei. Aceeași lucrare de creștinare începuse mai demult, în Banat, Oltenia și Transilvania prin coloniștii romani, iar în Munții Buzăului și în Vrancea prin misionarii veniți din Tomis.

A fost și un teolog statornic în învățătura Sfinților Părinți. Împăratul Leon I (457-474) a cerut părerea ierarhilor despre hotărârile Sinodului de la Calcedon și despre alegerea patriarhului monofizit Timotei Aelurus la Alexandria. Teotim a răspuns în limba latină că primește întru totul hotărârile Calcedonului și că cere înlăturarea ierarhului monofizit; răspunsul lui este socotit limpede și hotărât.

Se pare că a păstorit mult timp la Tomis. După trecerea lui la cele veșnice, în ultimele decenii ale secolului, numele episcopilor care i-⁠au urmat nu s-⁠au păstrat.