Tiberiu de Napoli

Sfântul Tiberiu de Napoli a fost episcop al Neapolei, în sudul Italiei, din 818 până în 838 (a murit între 28 și 31 martie 838). Biserica Catolică îl cinstește ca „fericit”.

După moartea episcopului Pavel al III-⁠lea cel Tânăr, în 810, napolitanii au avut mari neînțelegeri asupra urmașului. După multe discuții, a fost ales episcop diaconul Tiberiu, om foarte evlavios și respectat. Ducele Anthimus nu i-⁠a sprijinit alegerea și a obținut de la papa Leon al III-⁠lea anularea ei, sub cuvânt că ar fi săvârșit multe nedreptăți nedemne de un ierarh. În 811 Anthimus l-⁠a ales episcop pe Ursus al II-⁠lea, care a ținut scaunul până la moartea ducelui, în 818. Când Teoctist a ajuns noul conducător al Neapolei, dușmanii lui Anthimus s-⁠au adresat papei Paschal I, care a recunoscut alegerea lui Ursus ca necanonică, l-⁠a caterisit și a hotărât întoarcerea lui Tiberiu pe scaunul napolitan.

În timpul păstoririi, Tiberiu a făcut mult pentru bunăstarea eparhiei: a poruncit împodobirea catedralei și a sfințit mănăstirea Sfinților Marcelin și Petru, refăcută pe cheltuiala Theodenandei, văduva ducelui Anthimus; a pus acolo stareță pe nepoata ei, Euprassia, și a numit-⁠o pe Theodenanda însăși stareță a mănăstirii Sfânta Maria. În 831, în timpul asediului cetății de prinții din Benevento, prințul Sico a furat din catacombe moaștele Sfântului Ianuarie, unul dintre ocrotitorii Neapolei, și le-⁠a dus în capitala lui. În iunie 832 a fost ucis ducele Ștefan al III-⁠lea, pe treptele bazilicii Santa Restituta, pe atunci catedrala Neapolei. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.