Tihon Malîșkin

Arhiepiscopul Tihon Malîșkin a fost ierarh al Bisericii Ruse, arhiepiscop al Rostovului, Iaroslavlului și Beloozerului, la sfârșitul veacului al XV-⁠lea. Este cinstit ca sfânt local la mănăstirea Sfinților Boris și Gleb de la Ustie, unde se pomenește la 29 martie, după stilul nou.

Izvoarele nu spun dacă înainte de a fi episcop a fost arhimandrit al mănăstirii Schimbării la Față din Iaroslavl sau al mănăstirii Mântuitorului din Rostov. La 15 ianuarie 1490 a fost hirotonit episcop al Rostovului, Iaroslavlului și Beloozerului, cu ridicarea la treapta de arhiepiscop. De atunci a devenit cunoscut în ierarhia rusă.

În 1491 a fost prezent la Sobor, la alegerea noului întâistătător, mitropolitul Zosima. La soborurile din 1491 și 1492, adunate împotriva ereziei iudaizanților, răspândită atunci de Zaharia, el a fost primul dintre ierarhii mitropoliei. În 1495 a săvârșit hirotonirea egumenului Simon al Lavrei Sfintei Treimi, ales mitropolit. A fost de față și în februarie 1498, la încoronarea lui Dimitrie Ivanovici, nepotul, ca mare cneaz.

În mai 1492, din porunca marelui cneaz Ivan Vasilievici, a ridicat biserica sobornicească a Preacuratei la Ustiug, pe locul vechii biserici arse. Numele lui este pomenit în inscripția din 1502 despre zugrăvirea de către Dionisie și fiii săi a catedralei Nașterii Maicii Domnului din mănăstirea Ferapontov. Se spune adesea că în vremea lui s-⁠au aflat moaștele nestricate ale cneazilor Vasile și Constantin Vsevolodovici, dar după cercetările de azi aceasta s-⁠a petrecut înaintea lui.

La 15 ianuarie 1503, arhiepiscopul Tihon s-⁠a retras din pricina neputinței la mănăstirea Sfinților Boris și Gleb de la Ustie. Acolo a și murit și a fost îngropat, într-⁠o încăpere lângă altarul bisericii sobornicești. Piatra lui de mormânt a fost aruncată în anii 1830 de arhimandritul Rafail și folosită la clădirile mănăstirii. În 1996 a fost aflată piatra lui de mormânt, făcută probabil în a doua pătrime a veacului al XVI-⁠lea, după care el ar fi murit în 1511. Anul morții este deci nesigur: 1503 după unele izvoare, 1511 după piatra aflată. După aceea, arhiepiscopul Tihon a început să fie cinstit la mănăstirea Sfinților Boris și Gleb ca sfânt local.