Tilpin

Tilpin, numit și Turpin, a fost un cleric franc, întâiul arhiepiscop al Reimsului în a doua jumătate a veacului al VIII-⁠lea, socotit unul dintre cei mai de seamă episcopi ai vremii. Născut înainte de 748 sau 751, a murit la 1 septembrie 794 la Reims. În cei peste patruzeci de ani de episcopat a lucrat pilduitor în grija păstorească și a luat parte la reforme.

Obârșia lui nu se poate stabili cu precizie; se știe că a slujit lângă Paris înainte de a ajunge egumen la Saint-⁠Denis. Un epitaf scris de urmașul său Hincmar arată că Turpin a slujit aproape patruzeci de ani ca episcop la Reims. Se bănuiește că la început a fost episcop ajutător pe lângă episcopul Milo și a luat locul de arhiepiscop abia după moartea acestuia. Este cunoscut pentru reorganizarea Bisericii, în general, și a episcopiei Reimsului, în special. Reimsul și-⁠a recăpătat în vremea lui rangul de episcopie mitropolitană, iar el a fost întâiul episcop care a putut purta titlul de arhiepiscop. A luat parte la Sinodul de la Roma din 769, unde s-⁠a discutat raportul dintre papă și patriarhul Constantinopolului. Este socotit întemeietorul scriptoriului din Reims. În 779 papa Adrian I i-⁠a acordat printr-⁠o scrisoare palliumul pentru Biserica Reimsului; mai târziu s-⁠a descoperit că scrisoarea fusese falsificată în mijlocul veacului al IX-⁠lea.

Până în veacul al XVII-⁠lea i s-⁠a atribuit Historia Karoli Magni et Rotholandi, și de aici au apărut legende despre el. Se știe acum că lucrarea, numită Pseudo-⁠Turpin, a fost scrisă abia pe la mijlocul veacului al XII-⁠lea, deci nu poate fi opera lui. Mormântul lui se află în catedrala din Reims. După o lungă vacanță a scaunului, i-⁠a urmat Wulfar în 812. Este pomenit ca sfânt în tradiția apuseană; sursa nu arată o zi de pomenire și nici o canonizare sinodală.