Sfântul Ierarh
Timotei al Alexandriei
Episcopul Alexandriei
Al douăzeci și doilea episcop al Alexandriei, mort în jurul anului 384.
- Adormit
- 384secolul IV
- Locul
- Egipt
- Ceata
- Ierarhi
Viața
Sfântul Timotei I a fost al douăzeci și doilea episcop al Alexandriei, întâistătător al Bisericii Alexandriei din 380 sau 381 până la adormirea sa, în jurul anului 384 sau 385. A fost ucenic al Sfântului Atanasie cel Mare, frate al papei Petru al II-lea al Alexandriei și părtaș la Sinodul al II-lea Ecumenic. Este pomenit la 13 februarie.
Viața
Despre viața lui se știe foarte puțin. Din tinerețe l-a cunoscut pe Sfântul Atanasie, a cărui înrâurire se crede că a lăsat urme adânci în gândirea sa. Și-a vândut averea în folosul Bisericii și al săracilor, de unde numele de Timotei cel Sărac. Era fratele lui Petru al II-lea, căruia i-a urmat la scaun, ales în unanimitate. Data începutului păstoririi sale este discutată, dar pare să fi fost între 378 și 381. A rămas patriarh vreo cinci ani, până în 385, când i-a urmat Teofil.
A fost un luptător neobosit împotriva arianismului și s-a distins prin faptele de milostenie. A zidit în Alexandria multe biserici și a adus la Ortodoxie mulți arieni.
Sinodul al II-lea Ecumenic
A luat parte la Sinodul de la Constantinopol din 381, convocat de împăratul Teodosie. Potrivit unora, a sosit după ce sinodul începuse, sub conducerea lui Grigorie de Nazianz și a lui Meletie al Antiohiei. Când Meletie a murit și Grigorie s-a retras, Timotei ar fi condus o parte a lucrărilor. Părinții de la acest sinod au propovăduit unitatea de ființă a Sfintei Treimi și au apărat dreapta învățătură despre Duhul Sfânt, împotriva celor ce-l socoteau făptură. Sinodul a așezat scaunul Alexandriei pe locul al treilea, după Roma și Constantinopol, hotărâre pe care Timotei și episcopul Romei nu au primit-o.
Scrierile
Prin învățătura lui, mulți episcopi i-au cerut lămuriri la întrebări nedumerite. Cele optsprezece răspunsuri ale lui despre împărtășanie și despre curăția morală au căpătat putere canonică prin al doilea canon al Sinodului al VI-lea Ecumenic. S-a păstrat o scrisoare a lui către Diodor al Tarsului. I se atribuie și Viețile cinstiților monahi, o culegere de vieți ale cuvioșilor. În traducere armeană din veacul al V-lea s-au păstrat viața Sfântului Atanasie cel Mare, scrisă de el, și două cuvântări despre Maica Domnului.
Pomenirea lui este la 13 februarie.