Timotei de la Cernica

Timotei a fost arhimandrit și stareț al Mănăstirii Cernica între 1807 și 1816, ucenic și urmaș al starețului Gheorghe. S-⁠a mutat la Domnul la 3 martie 1816. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Era din Câmpia Bărăganului. Auzind de Schitul Cernica și de starețul Gheorghe, a lăsat din tinerețe grijile lumii și a venit să slujească lui Hristos, devenind unul din cei mai iubiți ucenici ai marelui stareț. În 1784 a fost călugărit împreună cu alți treizeci și doi de frați. În 1793 a fost hirotonit preot și numit egumen al Cernicăi, după ce Gheorghe a dus o parte din monahi la Căldărușani. Ieromonahul Timotei a ajuns astfel cel mai apropiat colaborator al starețului, blând, smerit și ascultător în toate.

După moartea lui Gheorghe, obștea l-⁠a ales stareț la 5 aprilie 1807 și a povățuit mănăstirea nouă ani, făcând multe îmbunătățiri și păzind așezământul înaintașului. În toamna lui 1807 a primit între viețuitori pe tânărul frate Constantin, viitorul Sfânt Ierarh Calinic de la Cernica. În 1809 a început zidirea unei biserici mari pe insula Sfântul Nicolae, în locul celei vechi, stricate de cutremur, iar în 1813 a întemeiat Mănăstirea de maici Pasărea, în pădurile din apropiere.

Pe lângă înnoiri, a îngrijit de viața duhovnicească a obștii formate de Gheorghe: a sporit numărul fraților, a păstrat tipicul slujbelor și ascultărilor și a ținut unitatea și dragostea între frați. Pentru înțelepciunea și blândețea cu care păstorea, era iubit de toți ca un părinte duhovnicesc.