Timotei, fost Tihon de la Valaam

Timotei, fost Tihon de la Valaam, a fost schimonah rus, născut în 1795 și adormit la 13 august 1848 în mănăstirea Sfântul Pantelimon din Athos. A trăit ani de zile sub un legământ de tăcere. Este cinstit de credincioși; mănăstirea îl numește cuvios, dar nu se cunoaște o canonizare oficială.

Pe numele din lume Timotei Nikolaevici Șvețov, s-⁠a născut în Ustiug, în familia unui sărac luntraș. La 22 octombrie 1822 a fost primit novice la Valaam și la 4 aprilie 1835 a fost tuns monah cu numele Tihon. Pentru a nu fi distras de rugăciunea lui Iisus, a făcut legământ de tăcere pentru cincisprezece ani, pretinzând fraților că fusese lovit de apoplexie. Un pelerin, care l-⁠a văzut în 1830, îl descrie ca pe un monah istovit, abia ținându-⁠se pe picioare. În 1839 noul egumen, care nu înțelegea nevoința lui, l-⁠a trimis la metocul din Sankt Petersburg, unde faima monahului mut s-⁠a răspândit în tot orașul. La 28 august 1841 a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte și apoi pe Athos, unde în 1843 a intrat în mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon și a primit schima cu numele Timotei.

Se nevoia la chilia Sfântului Gheorghe, lângă schitul Xenofont. Nu a fost văzut niciodată culcat: de seara stătea la rugăciune vreo douăsprezece ceasuri. Duhovnicul Ieronim (Solomențov) l-⁠a îndemnat să vorbească cu toți și să învețe cum se dobândește rugăciunea minții. Mai târziu s-⁠a mutat în mănăstire și s-⁠a închis într-⁠o chilie, ieșind doar sâmbăta pentru Sfintele Taine; dormea într-⁠un fotoliu, cu Psaltirea deasupra capului. Învăța că fără rugăciunea minții nu putem birui patimile, nici curăți inima, nici ne uni cu Dumnezeu. Un ucenic a scris că stătea tot timpul în picioare, făcea în fiecare zi 300 de metanii până la pământ și 1300 până la brâu și nu mânca decât ce era mai postitor. A adormit după ce aproape o lună s-⁠a împărtășit în fiecare zi.