Timotei

Timotei a fost episcop al Tomisului (Constanța de astăzi) în prima jumătate a secolului al V-⁠lea și a luat parte la al treilea Sinod Ecumenic, de la Efes, din anul 431. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Originea lui nu se cunoaște. Patericul presupune că s-⁠a născut la sud de Dunăre și s-⁠a format duhovnicește într-⁠una din mănăstirile Capadociei, unde viața monahală înflorise datorită Sfântului Vasile cel Mare. Ca înaintașii săi Vetranion, Gherontie și Teotim I, a fost un teolog ortodox bine pregătit, cunoscător al dogmelor și al disputelor care frământau atunci Imperiul bizantin.

În eparhia lui, care cuprindea Dobrogea de astăzi, a zidit și a înnoit biserici și mănăstiri, a sprijinit monahismul daco-⁠roman de pe loc și a catehizat neamurile migratoare, goții și hunii, rămase încă păgâne. La Efes, în 431, a semnat cele douăsprezece anatematisme ale Sfântului Chiril al Alexandriei și condamnarea ereticului Nestorie, fiind al 170-lea semnatar al actelor.

După o păstorire de peste zece ani, s-⁠a mutat cu pace la Domnul, fiind numărat între părinții cuvioși ai Bisericii din Sciția Mică.